Tema: Senzatii

Ajunsese să fie foarte grasă, dar nu se oprea. Tăia ceapa în două, îi plăcea la nebunie scrâșnetul feliilor care se spărgeau în contact cu lama. Învățase cum să facă să nu o usture ochii, să nu-i mai curgă acid pe față. Respira pe gură. Lacrimile și le păstra pentru mai târziu. Urmau legumele în culori neînțeles de vesele: portocaliu jucăuș, verde crud, roșu aprins, mov energic. Fisc, fisc, fisc, deveneau fâșiuțe. În timp ce uleiul de susan, cu mirosul lui sufocant, se încingea în wok, mai punea pe aragaz friteuza pentru cartofii prăjiți. Scotea feliile de carne de la baiț și le punea pe grătar. În blender arunca o mână de zmeură înghețată, roz și ea într-un fel inexplicabil, caise confiate, fine ca pielea cea mai intimă după ce abia a fost epilată, lapte, scorțișoară picantă, miere lipicioasă, praf de spirulină, migdale hidratate și fructe goji. Ceapa în tigaie, cartofii congelați înecați în uleiul de floarea soarelui la apus, capacul peste grătar, fâșiuțele de legume peste ceapă, blenderul la maxim, sare, piper, ghimbir, anason și nucșoară. În bucătărie mirosea ca în Chinese Temple și McDonald’s, la un loc. Iute, amărui, disperat. Maria, în timp ce dădea din mâini, se uita în gol și fredona în gând: “Culorile alergau, în vânt se certau, fața toată-ți lumina, cu albul de var…”.

Fața de masă era aceeași ca și atunci, doar ceva mai galbena pe la colțuri. Așeză farfuriile, furculițele, șervețelele, paharele, sarea și piperul, deși știa că nu va fi nevoie de ele și jumătățile de lămâie a căror miros astringent îi aminteau de răceală și febră. Așeză scaunele în poziția lor, în unghi de 30 de grade și aduse laptopul. Sezonul 3, episodul 7 era deja deschis. Puse pe farfurii mâncarea – pe cea vișinie amestecul chinezesc, pe cea verde friptura și cartofii prăjiți. Aduse blenderul și turnă shake-ul în paharul din fața ei. Mai rămăseseră doar bolul de murături din frigider și berea de adus. După ce totul a fost gata, Maria s-a așezat epuizată pe scaunul ei. Îi trecu prin gând că a devenit prea îngust și ar trebui să cumpere altul, o împungea în laterale, dar nu ar fi făcut asta. Trecu degetele pe crăpătura farfuriei lui și pe zimții locului din care lipsea un ciob. Închise ochii și văzu părul lui aspru, peste care de câte ori își trecea degetele îi era teamă să nu-i dea sângele, atât de dur era. Revăzu obrazul alb, buzele gri și ochii mari, de sopil. Se uita la ea atât de obosit. Îi luă în gând mâinile răcoroase în mână și le atinse de fața ei rumenă, fierbinte. “12 de ani fericiți” îi șoptise el, zâmbind palid. Atât.

Jack era acasă la Louise, venise să-i aducă o geantă cu bani. Louise nu mai vroia să fie asasin, se îndrăgostise. Jack nu va putea accepta ideea și îl va amenința că dacă nu-l va omorâ pe Carleston va da un telefon anonim la poliție. Louise va accepta și va merge în căutarea contrabandistului, dar pe drum va afla că iubita lui a avut un accident cu mașina. Episodul se va încheia cu ea la spital spunându-i că este urmărită de cineva. Mesteca friptura cu greață, în timp ce anticipa fiecare mișcare și replică. Cartofii prăjiți aveau gust de hârtie și amestecul chinezesc de metal. Shake-ul semăna mult cu voma unui bebeluș, dar îl dădu pe gât dintr-o suflare. Aruncă apoi în gură cîteva felii de castraveți murați. Începură și lacrimile. Pic, pic, pic, peste friptură. În loc de sare. Berea se trezise când o duse la gură, dar o bău pe jumătate. Simți o gâdilătură între picioare, cu un gest rapid și le depărtă și se scărpină îndelung cu mâna stângă. Se șterse cu mâneca la ochi, își suflă nasul cu ambele șervețele și puse farfuriile goale în chiuvetă. În seara asta mai avea în plan evidența cheltuielilor, manichiura și pedichiura, să ducă gunoiul, să se dea cu cremă pe mâini, să citeasca două pagini din Dune și să adoarmă cu foca de pluș în brațe, după ce a avut un orgasm.

Dimineață, a pus patru ouă la fiert.