Povestea dintre Prince şi Masmed

(1850 Barnum) Manipulare, Propagandă

Au fost o data ca nici o data doua celule. La un moment dat, de maxima intensitate afectiva, acestea s-au unit. Apoi s-au înţeles, au hotărât să înfăptuiască Marele Plan, şi au început astfel să se dividă în mii şi mii de exemplare. Mai întai au format simple legaturi, apoi, încet-încet, întregul organism pregatit pentru ulterioara dezvoltare. S-a nascut şi, de atunci, din acel mareţ an, totul s-a schimbat. L-au numit Prince (public relations inception).

Din cele doua celule primare, celule de criză a timpului, s-a format aşadar noua structură capabilă să dea soluţii pentru orice problemă de imagine, orice problemă social-politică.

Ca orice copil însă, la început, pană să-şi racordeze simţurile şi abilităţile cognitive la lumea exterioară, cerea rezultate rapide, aşa că folosea metode directe de convingere, cum sunt manipularea şi propaganda.

Ţipa şi plangea pentru a obţine atenţie şi îngrijire. Îi şantaja astfel pe cei care îl ascultau. Şi de fiecare data avea succes, aceştia nefiind înca obişnuiţi cu aceste stratageme, negasind încă o manieră prin care să înţeleaga şi să evite constrângerile. De câte ori dorea ceva, suţinea totul sus şi tare, fără să conteze pentru el justificările raţionale, adevărul general acceptat sau argumentele contrare. Credea doar în sine şi nu îi asculta pe cei din jur care încercau doar să-l limiteze : “nu mai ţipa”, “nu pune mâna la gură”, “nu te mai agita atât”, şamd.

Vom vedea că şi atunci cand va creşte mai mare şi îşi va rafina metodele de convingere, reuşind să treacă peste imunitatea la tehnicile sale ostentative de început, la care ajunseseră într-un târziu cei cărora li se adresa, Prince va cauta să le pastreze, chiar în proporţie de 15%.

(1906 Lee) Onestitate, Înţelegere, Compromis

Apoi a mai crescut, iar inteligenţa sa a ajuns la următoarea etapa evolutivă. A început să facă primii paşi, vocabularul i s-a mai îmbogăţit, iar concepţia despre lume i s-a largit. A început să vrea să-şi facă cunoscute gusturile şi părerile despre lume, dar la fel, în vederea obţinerii unor avantaje. A început să-şi controleze din ce în ce mai mult tonul şi reacţiile supărătoare la contrazicerile pe care le întâmpina din partea celorlalţi. A început să vadă lucrurile şi altfel, cautând să se exprime pe sine cât mai aproape de adevar, o dată cu o mai bună autocunoaştere.

Acum Prince începe să se individualizeze ca persoană autonomă. Nu mai este atât de dependent de afecţiunea celorlalţi, sau cel puţin nu o mai caută cu disperare. Nu mai este cel care se trântea jos şi urla cât de tare putea ca ceilalţi să vină şi sa se poarte frumos cu el, să-l ţină în braţe, să-l alinte cu drag. Defapt nici nu mai putea face asta pentru că nu ar mai fi primit nimic. Chiar dimpotrivă, doar o atitudine de respingere, de revoltă. Ajungând până acolo, la un moment dat s-a oprit şi a vrut să înţeleagă de ce nu mai primeşte ce dorea. A exagerat prea mult cu egoismul său. A folosit aceleaşi metode, până cand cei care îl ascultau au învăţat să le recunoască şi să le contracareze.

Acum caută o soluţie de compromis pentru a se face înţeles de ceilalţi într-o manieră onestă. Acum caută să se facă remarcat, transmiţând cât mai multe informaţii.

Mai târziu, foloseşte această tehnică în proporţie de 50%.

(1923 Bernays) Arta Consensului

Prince a împlinit vârsta de trecere de la copilărie la adolescenţă, centrul său tinzând să se deplaseze de la viaţa familială, către cea socială. O dată cu înţelegerea cât mai multor sensuri ale aceloraşi lucruri de remarcabilă importanţă, a început să înveţe şi despre arta consensului. A început să asculte. A început să ţină seama de părerile celorlalţi îndată ce a realizat ca poate să se folosească de ele ca de un barometru al propriilor acţiuni. Din acest motiv, poate acum să le construiasca pe urmatoarele adaptate conduitei fiecărui ascultător în vederea unor rezultate mai bune.

Şi totuşi, Prince nu acordă toată atenţia cuvenită concepţiilor publicului său decât în măsura în care acestea îl ajută în atingerea obiectivelor sale. Începe să-i cunoască pe ceilalţi, dar îi menţine la distanţă. Familia sa este doar o cale de acces către satisfacerea unor năzuinţe proprii, cum ar fi primirea îngrijirii, afecţiunii, suportului material, acordarea încrederii pentru asigurarea terenului activităţilor de convingere viitoare. Conştientizează valoarea celorlalţi doar atâta timp cât aceştia îi pot fi aproape, iar modul prin care încearcă să îi menţină este consensul.

Acţiunile sale ulterioare vor rămâne sub egida acestor principii în proporţie de aproximativ 10%.

(1930) Consens social şi politic. Bună înţelegere. Formarea opiniei publice. A motiva, a persuada, a clarifica.

Prince a devenit un adolescent ce acum se implică cu adevărat în viaţa socială şi chiar politică. Este de asemenea într-o perioadă de tranziţie spre maturitate. Acum cele învăţate anterior încep să se decanteze, sedimenteze, lăsând loc noilor atitudini ce au venit o dată cu schimbările din cadrul societăţii în care trăia.

Acum caută să-şi formeze o imagine ceva mai cuprinzătoare, pe care să o reflecte în convingerile opiniei publice. Acum caută să clarifice, să motiveze, să persuadeze. Impresiile, atitudinile, deciziile celorlalţi. Caută să obţină o bună înţelegere prin ajungerea la un consens social şi politic. Principiile rămân totuşi aceleaşi cu cele din anii precedenţi, chiar dacă la nivel mental s-a mai făcut un pas înainte şi s-a extins aria de interes de la local către global.

La fel ca cea anterioară, de început, această perspectivă asupra problemelor va avea în viitor un procent de aproximativ 10 %.

(1950) Lubrifiant. Pilot. Catalizator. Interpret.

O dată cu terminarea procesului de învăţare a celor elementare, acum Prince începe să lucreze, să pună în aplicare teoriile cunoscute până atunci şi totodată să-şi dezvolte unele personale.

În primul rând se va angaja ca lubrifiant. Aceasta slujbă cu calităţi iniţiatoare, l-a pregatit pe protagonistul nostru pentru relaţiile dificile cu potenţialii clienţi. Ea consta printre altele în fluidizarea comunicării, pentru o facilă şi eficientă înţelegere între părţi.

Apoi i s-a atribuit funcţia de pilot şi va fi considerat printre primii ce ar fi găsit soluţii noi vechilor probleme interumane, interinstituţionale, sau celor ce apăreau între instituţii şi oameni. Sustinator al conlucrarii, consfatuirii, cooperării, colaborării. Al mentinerii unei increderi avantajoase pentru ambele parti.

În calitate de catalizator a trebuit să-şi dezvolte capacitatea de a aplana orice posibil conflict, de a gestiona o situaţie de criză ţi chiar de a o întoarce în favoarea sa, câştigând apreciere prin transparenţă.

Iar în cele din urmă, ca interpret, a invăţat să realizeze, intre organizatia la care era angajat si publicul care era luat în vedere, un transfer eficace de mesaje prin decodarea fiecaruia si interpretarea lui in termenii intelesi de partea care fusese obiectiv.

Aşadar, în sfârşit, tânărul nostru ajunge să-şi cizeleze tehnicile folosite pentru soluţionarea intenţiilor sale, interesul celorlalţi devenind în egală măsură de important ca şi interesul propriu. A înţeles că doar aşa va menţine relaţiile cu persoanele de interes pe termen lung în condiţii favorabile, prin acordarea atenţiei cuvenite lor.

(1976 Harlow) Management. Organizaţie. Public. Comunicare. Relaţii.

La acest moment, Prince putem spune că a ajuns la deplină maturitate. Are o slujbă care îi pune în valoare calităţile şi îi dă libertatea de a şi le imbunătăţi în continuare prin avansarea în funcţie, are în gând să-şi întemeieze o familie cu cea la care ţine foarte mult, care i-a fost întotdeauna aproape, bruneta cu ochi migdalaţi Masmed (mass media), iar planurile sale de viitor includ implicarea în, din ce în ce mai multe, proiecte social-politice.

Acum se bucură de o muncă la care prin management se ocupă de relaţiile dintre una sau mai multe organizaţii sau segmente de public, sau de relaţiile dintre organizaţii şi publicurile aferente, asigurând o comunicare bidirecţională.

De data aceasta, comunicarea poate fi iniţiată de oricare dintre părţi, fără să mai putem vorbi despre controlul exclusiv, excesiv deţinut de personalitatea de acum finisată a personajului nostru.

(1997 Gordon) Participare activă la construirea socială a înţelesurilor.

Prince şi Masmed s-au căsătorit, au legiferat legătura lor atât de strânsă, relaţia aproape de simbioză ce se înfăptuia între ei. Mereu în cautarea celuilalt, mereu în dorinţa de a se cunoaşte mai bine. Au ajuns să lucreze împreună, interesaţi fiind de aceleaşi domenii, începând să participe în mod activ la construirea socială a înţelesurilor. Ca şi între organizaţie şi public, s-a creat între ei un parteneriat profesional şi personal-afectiv de lungă durată, în care fiecare îşi asuma anumite responsabilităţi. Se completau perfect, ca doua piese de puzzle ce formau imaginea societăţii civile.

(1999 Hutton) Managementul strategic al relaţiilor unei organizaţii

La acest moment de stabilitate, cei doi au intrat pe drumul sigur şi domol-ascensional al progresului.

Obiectivul lor a devenit câştigarea reputaţiei în cât mai diverse medii de activitate. Misiunea lor a devenit optimizarea comunicării, pentru o mereu îmbunătăţită întrajutorare. Strategia lor a devenit managementul eficient al relaţiilor dintre ei la fel de mult ca cele dintre organizaţia la care lucrau şi publicurile sale.

Ascultarea atentă a ajuns să fie pentru ei principala practică de zi cu zi. Prin intermediul ei îşi dădeau seama de felul în care puteau să-şi realizeze planurile şi de nevoile fiecăruia, pentru a putea să le satisfacă cât mai bine.

Această viaţă tumultuoasă a ajuns pentru Prince la un stadiu prielnic, echilibrat şi prosper. Un cuplu de invidiat cu Masmed, o muncă benefică pentru toată lumea şi deja se simte împlinit. Ce şi-ar putea dori mai mult? Doar în continuare păstrarea încrederii formate în ceilalţi. De acum le va oferi mereu motive să-i fie aproape.