“Prin liceu am descoperit muzica rock. Atunci am avut primii prieteni care mergeau în Jack, un bar din Bucureşti, cu foarte multe obiecte atârnate pe pereţi – tablouri, cuţite, tartăcuţe, sticle de whiskey şi alte accesorii din piele sau metal potrivite unei ţinute complete de mers la un concert AC/DC – muzica rock/ blues/ rock&roll şi bere rece. Mergeam destul de des acolo fiindcă oamenii erau deschişi, îmi făceam repede prieteni şi era amuzant să stăm împreună să povestim sau să ne jucăm cărţi.

Printre cei cu care ieşeam atunci erau şi câţiva care cântau la chitară. Îmi plăcea la nebunie când ne strângeam mai multi şi cântam. În perioada aceea am fost şi prima dată la munte, la festivalul de muzica medievală de la Sighişoara sau în Vama Veche unde iar stăteam la cântări şi mă bucuram de foc, voci frumoase şi cântece îndrăgostite. Şi fiindcă îmi placea aşa de mult chitara, mi-am amintit că pe dulapul bunicii stătea una veche, într-o husă gri prăfuită, aşteptând să fie trezită din somn.

Aşa că m-am urcat pe un scaun, am luat chitara de pe dulap şi am scos-o din husa ei gri la lumina aurie a unei dupa-amiezi de toamnă…” (continuarea pe coyotul.ro)