Iubitul meu e o stea care se va stinge
O stea care s-a nascut acum mult timp,
Unui fluture i s-ar parea ca au trecut milioane de ani.
In centrul lui, ca intr-un furnal, au ars pana acum
Milioane de ganduri, idei, sentimente si actiuni.

Acum se mareste. Ca un gigant rosu se face mai mare
Mai mare si mai mare pana o sa faca implozie
La batranete o sa semene cu o pitica alba
Mai concentrat, mai intelept, mai mic si mai rece.

Se va face din ce in ce mai mic apoi
Pana va disparea de tot, lasand in urma o pitica neagra
Sau o gaura neagra – dupa caz.
Tot ce a fost va fi disparut.

Daca ar fi sa imi imaginez acum moartea
Ar semana cu a doua lege a termodinamicii
Moartea este dezordinea suprema – Entropia
Spre care toate lucrurile tind.

Suntem praf de stele si totul se face praf.

Tot ce ne inconjoara este format dintr-o combinatie de molecule
Ale atomilor fundamentali.
Se gasesc toti in tabelul periodic.
Iar fiecare atom in parte a fost nascut intr-o stea.

In stele este posibila fuziunea nucleara,
Cea care uneste nucleele atomilor mai usori pentru a da nastere celor mai grei.
De obicei Heliu, Carbon, Oxigen si Azot.
Stelele mai mari dau nastere metalelor mai grele si mai pretioase.
Aurul, Argintul si Platina sunt bijuterii venite din cosmos.

Iubitul meu e o stea care se va stinge.
In fiecare zi celulele lui se replica din ce in ce mai gresit.
E un castel de nisip pe care il scutura vantul.
Entropia pandeste la colt, gata sa il inhate,
Sa-l transforme intr-o movilita de nisip fara forma.

Iubitul meu ACUM este AICI si ma lumineaza
Ma uit la el, ma mir si ma bucur de asta 🙂