“Dezbracă-te și întinde-te cu fața în sus” i-am spus. Supusă, a făcut întocmai. Nimic nu prevestea ce avea să se întâmple. Nici pielea ei aurie, cu miros de pandișpan, nici degetele subțiri, ca niște țigări de foi, nici părul negru, prins neglijent la ceafă.

Mi-am uns palmele bine, cu ulei de măsline cu levănțică și i-am prins călcâiul drept într-o mână. Cu cealaltă am început să-i masez tot piciorul cu mișcări largi, pregătitoare. “Îmi spui dacă apăs prea tare”, i-am zis. Râsul ei m-a mirat puțin. Avea ceva din țipătul pescărușilor. “Poți apăsa oricât de tare”, mi-a răspuns, și în același timp am simțit o tresărire a mușchiului coapsei ei, ca și când un val ar fi trecut pe dedesubt.

Am trecut la celălalt picior când am observat că nu avea chiloți pe ea. Sub prosopul standard se întrezărea o umbra de culoarea zmeurii. I-am căutat uimit privirea, dar avea ochii închiși. Continuând masajul coapsei am simțit cum mușchii i se întăresc din ce în ce mai mult, până la consistența unei sticle cu apă uitate în congelator. Mici păcănituri de auzeau de sub piele, ca și când cineva ar fi rupt un snop de spaghete, înainte să le pună la fiert.

În camera se lăsase răcoare și nu se mai auzeau zgomote din stradă. La radio începuse o melodie clasică, de vioară, deși era potrivit pe VIBE fm. Cum stăteam între picioarele ei, m-am întins apăsând cu ambele palme pe coapse, în sus, să o relaxez și să finalizez picioarele, să trec la abdomen, mâini, spate, ca de obicei, când mușchii coapselor ei m-au prins de încheieturi și m-au aruncat în spatele patului.

M-am lovit cu capul de masa care se afla acolo și toată apa din vaza cu flori mi s-a scurs pe piept. Mi-am pierdut cunoștința. Când m-am trezit, ceasul arăta șapte fără zece minute, iar patul era făcut, hârtia nouă, ca și când nimeni nu stătuse acolo. Peste gaura din partea de sus a patului se afla o mască de plastic, galbenă, cu figura lui Donald Duck.