Cred ca oamenii sunt singurele fiinte capabile sa isi faca rau singure, iar apoi sa sufere din cauza asta. In natura exista vanator si vanat, selectie naturala, lant trofic, totul se intampla pe verticala.

Numai oamenii sunt capabili, ca pe langa a-si omora semenii, a se omora pe ei, incet, din interior. A-si complica viata si a se stresa fara rost. A uita ceea ce sunt – unii nu stiu niciodata – si a vrea mereu altceva.

A uita sa se relaxeze, sa accepte, sa se bucure pur si simplu de faptul ca traiesc. De cer, mare, munti, copaci, vietati, pamant. Sa se mire de zborul pasarilor, de venirea si plecarea valurilor, de cresterea muntilor, de seva vie a copacilor, de mirosul si atingerea pamantului ud care face tot ce e vegetal sa creasca.

Copacii traiesc, au energie si daca esti destul de relaxat si ii atingi, poti simti cum ti-o transmit. Marea are si ea energie, vantul, atingerea nisipului cand te lasi pe spate in el si il mangai cu mainile. Un pic aspru, un pic fin. Daca e noapte poti vedea, la mare, fiindca in oras ar fi mai greu, stelele. Cat tot cerul de multe. Sclipesc acolo in legea lor, se uita din departare la tine si iti fac cu ochiul 🙂

Mergi la mare si pleaca intr-o plimbare pe mal. Fara telefon/ chei/ alte accesorii. Doar tu si marea, si ceilalti oameni. Nu trebuie sa te gandesti la nimic. Doar sa mergi, sa simti nisipul ud si moale sub talpi, apa rece care te mangaie din cand in cand, vantul si caldura din jur.

Sau mergi la munte. Simte aerul tare, proaspat, mirosul de padure care e mirosul ciupercilor crude, atinge frunzele, copacii, asculta muzica naturii din jur, zambeste si relaxeaza-te. Sau mergi intr-un parc, pe seara cand e mai racoare. Va fi la fel, orice contact cu natura. Incarca-te cu ea, spune un slogan la o apa minerala 🙂

Sa te deconectezi de oras, sa te relaxezi, sa simti pace si armonie – cuvinte deja caraghioase in mediul urban – sa te gandesti la viata, la moarte, pana devin una si aceeasi, sa te gandesti la cei care acum sufera in Georgia si indiferent cate probleme ai avea, ei sunt mai nefericiti decat tine. Sa te gandesti la ceea ce esti, sa te cunosti, sa te accepti si sa vrei sa mergi mai departe, sa vrei sa fii mai bun si sa-i ajuti si pe cei din jur sa devina mai buni. Sa inveti si sa contribui apoi un pic la a face lumea un pic mai zambitoare – alte cuvinte caraghioase – mai curata, mai fericita.

Bate vantul. Simti? 🙂