Aș vrea să te porți cu mine așa cum te porți cu pasta de dinți.

O presezi metodic de jos în sus, până la ultima picătură, o așezi mereu în stânga, pe polița de porțelan din fața oglinzii și o iei cu tine în călătorii.

Așa vrea să te porți cu mine așa cum te porți cu papucii.

Încalți întâi stângul, apoi dreptul, îi iei prin casă peste tot, îi lași cu fața spre geam când te urci în pat și spre bucătărie când ieși din casă.

Aș vrea să te porți cu mine așa cum te porți cu tricourile, pe care le agăți pe umeraș și le calci cu răbdare, așa cum te porți cu pungile cu semințe și migdale, pe care le prinzi cu agrafe de păr colorate, așa cum te porți cu sticla de apă, pe care o iei cu stânga, o deschizi cu dreapta și din care bei doar tu, așa cum te porți cu pantofii, cărora nu le desfaci niciodată șireturile.

Aș vrea să te porți cu mine așa cum te porți cu folderele din partiția D, organizate, detaliate, parolate sau cum te porți cu borcanul de Nuttela din dreapta mouse-ului, la care revii de câte ori te simți singur.

Aș vrea să te porți cu mine așa cum te porți cu toate lucrurile din viața ta.

Pentru că și eu aș vrea.

Să fac parte din ea.