Când ai vrut să mă-nalți a fost greu

Nu prea bătea vântul

Aripile mele portocaliu cu roz

băteau de câteva ori și se prăbușeau nervoase,

mușcând din pământ.

Coada mea lungă, fosforescentă

se încurca în iarba de care abia aștepta să se despartă.

Ai încercat de câteva ori, înjurând.

Nu știai că aerul de munte nu-mi priește

Nu știai că mă țineai prea strâns

Eram prea legată de inima ta și de stâncă

Eram prea legată de un ideal.

Acum am învățat că zmeele pot zbura și singure.

Dă-mi un punct de sprijin și voi răsturna Pământul, spunea Arhimede

Dă-mi briza mării și plaja îngemănată

Lasă-mi amintirea săruturilor tale roșii

Dă-mi un punct de sprijin și voi zbura mai elegant

Decât pescărușii.