“Mereu oceanul e mai adanc decat pare”
Imi zicea bunica seara, inainte de culcare, dupa ce imi aducea o cana de lapte cald si ma saruta pe frunte
Mirosea a parfum amar si sapun ieftin,
dar stia sa faca cea mai buna placinta cu mere.

“E plina marea de pesti, imi zicea mama ca sa ma consoleze”, in adolescenta, dupa o despartire
“Dar eu nu de pesti am nevoie”, tipam eu trantind usa
“Nu de pesti am nevoie…”

“Furtunile vin si pleaca”, zicea tata inainte sa se urce la volan, sa plecam in excursie
“Valurile rastoarna barca, trebuie sa ai mereu una de rezerva”, continua el, dupa ce tura masina la maxim, inainte sa schimbe viteza
“Apa oceanului e sarata, trebuie sa ai mereu la tine un dispozitiv pentru apa potabila”, mai zicea el in timp ce accelera pe contrasens, depasea pe linia continua si imi facea, complice, cu ochiul

Acum stau intinsa pe plaja si ma las mangaiata de valuri
Cand marea devine mai agitata imi pun ochelarii de snorkeling si incerc sa sparg valurile cu trupul meu
Daca vine furtuna e simplu, imi pun costumul de scafandru, tancul de oxigen in spate si ma scufund pana ating fundul
Acolo e o liniste selenara
Si mii de pesti vin sa ma salute

In ultimul timp
Mi-au crescut solzi.