Iubito, ma duc in gradina, sa te culeg

Parul ti-l smulg dintre straturile de rosii,

E aramiu deja, a crescut si s-a copt.

Gura, un ardei iute, il trag de pe vrej si il rup.

Ochii ti-i culeg din vie, sunt struguri albi, rotunzi si mustosi,

De fiecare data cand plangi ma imbata.

Genunchii – dovleci micuti, verzi-albiciosi si netezi,

Iar coatele – prune, pe jumatate uscate si dulci.

Sanii, oh, sanii tai proaspeti sunt sus in copac,

Vin cu prajina aia despicata in varf

Ii prind, rasucesc, si-i aduc jos, ca pe mere,

Ii miros pofticios si musc din ei cu nesat.

…

Iubito, te-am cules aproape pe toata.

A mai ramas doar capul tau princiar, un dovleac imens.

Dar il mai las sa se coaca.