Gia Codrescu

despre comunicare, cunoastere, curaj

Author Archive

Căutări

Telefonul meu cred că s-a stricat (Trebuie să găsesc un service GSM Am văzut că e unul chiar lângă mine) Nu mai primește Apeluri de la tine.   Și strada din dreapta blocului meu e extrem de aglomerată Mereu sunt mașini ce ocupă TOATE locurile de parcare Mașina ta pur și simplu nu mai are […]

Read the rest of this entry »

Însângerat

Avem mâinile pline de cioburi Mai mari, mai mici, la fel de tăioase Ne curge sângele șiroaie pe haine Pe gresie, pe scară, pe stradă Uneori și pe străzile din cartierul vecin.   Le mai lăsăm jos, avem nevoie de mâini Să ne spălăm pe dinți, să înmânăm documente Să tăiem castraveți pentru salată, să […]

Read the rest of this entry »

Trufele

De câte ori se supăra pe el Cuvintele-i năvăleau în gură ca o armată dothraki Trebuia să le dea drumul afară, altfel i-ar fi spart dinții Așa că le lăsa să iasă, cu intensitatea unui taifun.   De fiecare dată când era nemulțumită Un șarpe slinos i se urca pe gât Avea gust de paracetamol […]

Read the rest of this entry »

Oglinda

Cătălin lucra la filmul lui, unicul lui film, de aproape 10 ani. De când terminase facultatea de film, secția regie, se îndrăgostise de ideea asta – să facă un film despre nimic. Fără poveste, fără personaje. Fără emoție, fără structură, fără toate tâmpeniile propagandistice ale filmelor contemporane. La fel ca în experimentul lui Kuleshov, dacă […]

Read the rest of this entry »

Mâinile ei

Mâinile ei miroseau a miere. Îmi plăcea să le iau ca pe două obiecte, separate de ea și să mi le pun pe față, pe piept, să mă mângâi cu ele în jurul taliei și pe linia de început a coapselor. Le sărutam și i le dădeam înapoi, mulțumindu-i. Știam că le voi regăsi mereu […]

Read the rest of this entry »

Visele tale

Tu ești apa ce se infiltrează în mușchiul moale al inimii mele Cu nuanțe de verde și albăstrui îți arată mereu Nordul, în timp ce îi hrănești rădăcinile mici cu vise uriașe. Visele tale sunt ca ale lui Martin, Benny sau Bjorn, Dacă le-ai agăța un capăt de Everest, te-ai da în rapel până pe […]

Read the rest of this entry »

Somewhere City

I was walking on the sandy road to nowhere when you have found me. Your windy eyes recognised me. I was living inside your head for some time, in a tiny trailer, underneath the stars. My bed was filled with soft pillows and hard copy books. Every night you were dedicating a new song at […]

Read the rest of this entry »