În timpul când Dumnezeu crea bărbatul, în acea zi neobişnuită, când toate cele create încă se frământau pentru a se defini, în cea de-a şasea zi, un înger veni la El şi-l întrebă : “De ce ai făcut o făptură atât de asemănătoare ţie, Doamne?”

Iar Dumnezeu a răspuns: “Ca să poată fi iubit asemenea mie. Totuşi el va putea alege să fie cum vrea. Va putea alege să ne deosebim întru totul. Este un concept nou, un proiect unic.”

“Dar Doamne, dacă va putea alege să fie cum vrea, ar însemna să poată cădea oricând tentaţiilor şi în cele din urmă păcatului.”

“Exact, tocmai de aceea va fi o făptură ce se va chinui mult datorită naturii sale contradictorii. Va putea crea sau va putea distruge. Va putea iubi sau va putea dispreţui.”

“Dar să spunem că va alege calea cea dreaptă. Ce-l va face să fie iubit, chiar asemenea ţie?” întreabă în continuare, nelămurit, îngerul.

“Oh, dar am reuşit sa adun câteva calităţi remarcabile pe care le-am implementat acestui prototip. Va fi propulsat de ambiţie, orgoliu, demnitate spre cele mai înalte realizări. Va şti în acelaşi timp să râdă, să ironizeze, să se bucure de viaţă.”

“Văd că aproape ai terminat, cum ai reuşit să faci totul atât de repede?”

Iar Dumnezeu explică: “Se bazează pe un mecanism foarte simplu. De aceea va fi şi atât de iubit.
Am uitat să-ţi spun, voi face apoi o altă făptură, special pentru el, care să-l poată iubi. Se va numi femeie. Dacă va veni la ea cu flori, cu ciocolată, dacă va fi atent, o să-l aprecieze. Dacă o s-o ajute la cumpărături, dacă o să se poarte frumos, la fel.”

“Dar de ce ai spus că va fi simplu? Am impresia ca va trebui să poată face foarte multe lucruri pentru femeia lui, pentru semeni, pentru ce va dori să obţină. Nu-i va fi uşor.”

“Adevărat, dar totuşi sistemul este cum am spus, cel putin în comparaţie cu al celeilalte făpturi complementare. Este un sistem bazat pe cauză-efect, în relaţie directă. Va dori să manânce, să muncească, sa doarmă sau să se distreze. Va dori să fie cel mai bun şi va verifica asta de câte ori i se va ivi ocazia, aşteptând mereu confirmări. Va strânge din dinţi când va suferi, de asemenea pentru a-şi arăta tăria de caracter. Va fi considerat a fi cel puternic şi nu va trece nici un minut fără să demonstreze asta. Va face lucruri aparent fără nici o logică, doar pentru a ieşi în evidenţă. Deci, mânat de ambiţia de a fi cel mai bun, de vanitate, va putea face lucruri impresionante. De la a construi imperii până la a dansa cu iubita lui în prima ninsoare. De la a scrie istoria lumii până la a se juca jocuri ale cuvintelor până dimineaţa cu prietenii lui. Va rămâne, până la urmă toată viaţa, un copil.”

“Dar Doamne, sunt impresionat! Mă întreb cum să vrea să aleagă ura şi distrugerea cu atâtea calităţi minunate.”

“Nu va vrea, dar uneori asta va fi preţul pentru satisfacerea dorinţei lui celei mai puternice, de a fi cel mai bun. Iar aici nu se poate ajunge decât dacă se va simţi părăsit sau alungat. Ca un copil, după cum am mai spus. Afecţiunea îl va păstra raţional. Poate părea un paradox, nu ?”

“Incredibil. Cât de uşor se poate crea un cerc vicios. Să nu fie iubit, să facă lucruri rele, pentru care sa fie iubit tot mai puţin, şi tot aşa…”

“Da, este un risc. De aceea voi crea femeia astfel încât să-l înţeleagă, să-l poată accepta şi aşa să-l susţină pentru a se ridica. Va fi dependent de iubirea ei, dar nu va şti asta. S-ar simţi ameninţat. Aşa că aş vrea să păstrăm acest secret.”

“Cu siguranţă, sunt de acord.”

Asta va fi singurul lui neajuns. Va dori mereu să fie iubit şi se va răzbuna dacă nu se va întâmpla asta. Şi acum ştim şi că merită să fie.