O intrebare la care multi nu vrem sa ne gandim. Mai e pana atunci… Si atunci va fii prea tarziu sa ne gandim la asta, asa ca nu ne vom pune niciodata problema.

In definitiv e simplu… Batran inseamna sa fii bunic sau bunica, sa ai o casa cu mobile vechi, sa ai carti pe care nu le mai citesti, sa asculti toata ziua stiri si sa te razvratesti impotriva clasei politice. Sa faci dulceata, sa te superi pe copii si nepoti ca nu au timp sa vina mai des, sa iesi in parc unde sa stai pe o banca si sa vorbesti cu oameni pe care abia i-ai cunoscut. Batran inseamna sa iti placa sa te joci cu copilasi, sa ai principii in legatura cu orice, sa ai de povestit intamplari frumoase.

Dar pana acum am spus doar ce face un batran, nu ce este. De aceea e atat de greu sa gandim aceasta problema. Putem vedea cum sunt, dar nu putem intelege cum simt. Putem empatiza cu orice stare de spirit, dar nu cu aceea de a fi batran. Pentru ca este o stare ce ne cuprinde si pe care nu o putem cuprinde la randul nostru. Este acea stare pe care o ai dupa ce ai trecut prin momentele importante ale vietii, prin varstele ei. Ai ars energiile necesare trecerii fiecarei etape, ai cunoscut, ai experimentat, te-ai ridicat, ai cazut si te-ai ridicat din nou. Iar acum stai si iti amintesti… Zambesti la incercarile, framantarile, dramele celor mai tineri. Tu stii ca toate trec…

Am spus ca a fi batran este o stare de spirit. Iar daca este o stare de spirit inseamna ca o poti avea oricand, dupa ce treci de un nivel de maturitate, bineinteles. La fel, si a fi tanar este o stare de spirit. Conteaza ceea ce ti se intampla, oamenii care te inconjoara si te trag mai mult spre o stare sau alta, dar conteaza si felul tau de-a fi, de a vedea viata, de a aborda problemele. Mai conteaza si capacitatea de revenire. Si cum iti folosesti imaginatia.

Poti fi tanar dar te poti simti batran. Obosit. Ai trecut prin atatea intamplari, incat nimic nu te mai poate surprinde. Ai cunoscut atatia oameni, incat nimeni nu ti-ar mai putea spune ceva nou. Ai ars etapele prea repede. Te-ai consumat, te-ai zbatut si ai ajuns pe cele mai inalte varfuri, dar acum te lasi incet, in jos.

Nu mai comunici cu adevarat, doar plutesti intre oameni, stai de vorba cu ei dar ai mai spus aceleasi lucruri de atatea ori, ai auzit acesleasi raspunsuri. Demonstrezi celorlalti cat de inocenti sunt in comparatie cu tine. Si te plictisesti…

Si toate astea pentru ca ai ajuns la concluzia ca ai experimentat totul. Ca ai trecut prin niste experiente devastatoare care te-au maturizat si acum stii care este ordinea lumii. Parca deja o vezi de sus, in amplitudinea sa. Detaliile au disparut.

Defapt este frica de a mai avea experiente similare… Te ascunzi in principiile pe care ti le-ai format. Nu mai vezi la ceilalti decat primele defecte si calitati care iti apar, iti amintesc de alti oameni similari, ii etichetezi si astfel crezi ca i-ai cunoscut. Nimic nu te mai surprinde pentru ca nimic nu mai vrei sa te surprinda. Observi totul cu raceala. Nu mai vrei sa ai emotii puternice. Imbatranesti. Incetezi sa traiesti daca incetezi sa te miri. Daca inchizi ochii la detalii.

Dar sunt si oameni tineri, care la orice varsta, chiar cu intelepciunea acumulata, se pot bucura de lucruri noi. De orice persoana care are o idee de impartasit. Creativitatea este nelimitata. Se pot bucura ca un copil in fata unui cadou de Craciun. Se pot bucura de aceeasi mancare preferata. Au trecut si ei prin lucruri grele, dar au stiut ca ele i-au si impins inainte. Suferinta stimuleaza inspiratia daca esti deschis.

Sunt oameni care au avut rabdare si nu si-au consumat energia fara nici un scop, nu s-au zbatut pentru pasiuni trecatoare. Mai intai au construit fundatia pentru a putea dansa intr-un ring al lor, stralucitor asa cum l-au vrut. Pasiunea poate veni, chiar mult mai profunda, dupa ce te-ai construit pe tine si un mediu placut in jur.

Daca ai reusit sa ai cateva lucruri fundamentale in ordine, cum sunt o casa, o familie, cativa prieteni, apoi orice experienta poate veni, trece si te poate lasa apoi in continuare tanar, indiferent de varsta.

Sa privim lumea in detaliu, sa nu-incetam a ne mira.