Buricul tău e gaura prin care privesc cerul

Dimineața, când iau micul dejun,

Cu ochiuri, șuncă, ceai de nori și pescăruși flambați.

În ochiul tău drept fac o baie seara, când ajung obosită,

Te fac să plângi amintindu-ți de Fukushima, ca să-mi ajungă apa până la gât.

Stai liniștit, nu torn șampon, băile cu spumă sunt pentru occidentali.

Cu gura ta joc domino. Scoatem toți dinții, îi aranjăm în cerc pe jos

Și ne amuzăm cum cad unul peste celălalt, cu sunet de harpă. Încercăm să-i punem apoi de unde i-am luat.

Sfârcurile tale rotunde sunt pe post de poiuri. Leg țumburușii cu panglici colorate

Și le rotesc pe lângă mine până amețesc fluturii și liliecii lui Sorescu,

Până se iau de aripi și se sărută, până nu le mai pasă dacă e zi sau noapte afară.

Dar, cel mai mult, îmi place să mă joc cu verigheta de pe degetul tău.

Patinez pe ea ca pe un canal din Amsterdam iarna.

Uneori însă, când o dai jos fiindcă ne-am certat, inima îmi crapă ca o sticlă cu apă la congelator

Și o forță nebună mă împinge să intru în ea și să galopez,

Ca un hamster compulsiv care de prea mult efort își va da duhul.

Iubitule, tu ești cercul meu.