Am luat din zbor de pe luna o leapsa interesanta de la Alexandra
Sunt o fata ce vrea sa devina mare ramanand totusi mica 🙂
AÅŸ vrea sa reusesc ce am zis mai sus
Păstrez o gramada de amintiri
Mi-aÅŸ fi dorit sa fiu mai constiincioasa
Nu îmi plac refuzurile
Mă tem de imbatranire, moarte si oameni care pleaca
Aud ploaia (afara acum ploua) 🙂
Îmi pare rău de faptul ca nu am fost mai constiincioasa si pana acum
ÃŽmi plac toate lucrurile din jur, oamenii, cuvintele
Nu sunt ipocrita, lasa, plictisitoare 🙂
Dansez cand sunt foarte foarte foarte fericita si cand muzica imi aduce aminte de ceva
Cânt din pacate pentru ceilalti – acasa, la chitara, la karaoke 🙂
Niciodată nu am atins Coloana Infinitului, a lui Brancusi
Plâng când privesc oameni care pierd ceva
Nu îmi place de mine pentru că nu sunt destul de constiincioasa
Sunt confuză cu privire la viitorul meu – pe termen lung
Am nevoie de liniste, siguranta, ordine
mai departe la …cine vrea sa se cunoasca mai bine 🙂
Ce scara lunga, nu-i asa? 🙂
foarte lunga si suntem doar noi doua, restul fiecare are scara lui 🙂 ma mai opresc dar merg doar in sus 🙂 dumneavoastra? 🙂
Scara-i lunga, si cat de usor e sa o iei la vale. Nu va uitati in jos…e ametitor.
Putere, perseverenta, si ganduri bune!
pentru o clipa mi-am imaginat ca sunt zimtzii unui fierastrau si ma rugam sa nu alunece!!!!Brrrrrrrrr… 🙂
Măi da eşti cam supărată pe tine :)) Ce mai faci?
Iau si eu stafeta spunand ca ma entuziasmez usor si la fel ma demoralizez.Entuziasmul vine de la faptul ca ma cred fata bunei credinte,prezumand ca fiecare din noi o are ,iar mai apoi ,constatand fisuri in faptele celorlalti,il intrec pe Toma in indoieli.
Nu suntem ce parem a fi!
Cu ce sa-ncep?
Nu sunt omul care sa lase urme atunci cand citeste vreo postare, o fac in liniste, doar pentru mine, dar de data asta simt ca-i necesar.
Si, din blog in blog, ca o albinuta din floare-n floare, am dat de fata cu portocale careia i-am descoperit ceva frumos si m-am oprit la postarea asta.
Pana sa citesc ce au spus ceilalti cititori am ramas rece la acea “scara”. Acum, ca sa duc “traditia” interpretarii ei mai departe, eu o vad ca pe un val din mare care te duce si-nainte si ‘napoi dar, chiar si asa, te-nvata… ne-nvata…