Raspund la provocarea lui Dragos, via Eugen, si initiez si eu un exercitiu de gandire 🙂
Daca nu mi-ar fi frica as povesti mai mult din viata mea, prietenilor sau celor pe care abia i-am cunoscut. Mereu ascult, insa cand vine vorba de mine, am tendinte amnezice greu de controlat 🙂 Chiar daca am povesti frumoase, inca nu le pot povesti, doar pe fragmente si doar celor pe care ii cunosc demult, in care am incredere.
As astepta cuminte ca timpul sa treaca si sa invat din ce am deja, fara sa mai caut noi experiente. Am trait mult, valoros, si ar fi pacat sa trec mai departe fara sa inteleg mai bine ce mi s-a intamplat. Mereu cu frica de trecere nu poti intelege starea. Iar starea de a fi inseamna liniste.
Linistea este un punct de reper. “Statornicia pietrei da cainelui senzatia de fuga“, zice Nichita Stanescu. Uneori ne putem permite sa fim multumiti de noi, nu doar sa alergam spre a fi mai buni.
As invata mai bine o limba straina, doua si as merge sa invat in alta tara, sau sa lucrez acolo, sa cunosc alti oameni, alte culturi.
M-as apropia de cei care stiu ca ma influenteaza negativ, incercand sa raman eu insami, pentru a ma detasa de ei, cu adevarat. Cand fugi de ceva ramai fara sa vrei acolo. Trebuie sa treci acel lucru prin tine si sa ramai la sfarsit doar tu.
Sa nu ma tem. Frica ucide mintea. Frica este moartea marunta, purtatoarea desfiintarii totale. Voi infrunta frica. O voi lasa sa treaca peste mine, prin mine. Si, dupa ce va fi trecut, imi voi intoarce ochiul interior si voi privi in urma ei. Pe unde a trecut frica, nu va mai fi nimic. Voi ramane doar eu. Litania Fricii, Frank Herbert – Dune.
As fi mai persistenta atunci cand mi-am propus ceva, as fi mai disciplinata in atingerea scopurilor. Acum las mereu vie o anume relaxare, neimplicare, indiferenta, ca scuza pentru atunci cand nu se intampla ce mi-am propus, sa-mi zic ca de fapt nu mi-am dorit asa mult…
As termina cartile pe care nu le-am terminat fiindca nu am putut. Nu as fi suportat sa se termine. Fiindca “a termina” ceva inseamna schimbare. Iar eu nu prea suport schimbarile…
As face eu lucrurile pe care le pretind de atata timp de la ceilalti si ma supar pe ei ca nu le fac. Poate nu sunt facuti pentru a le face.
As fi mai mult eu insami si mai putin ceilalti.
As incepe sa fac toate lucrurile de mai sus, renuntand la conditionalul optativ 🙂
Voi ce ati face daca nu v-ar fi frica?
Stii ce frica imi este de multe ori cand scriu?? Si cat de mult scriu… in multe locuri… Ce frica mi-a fost in noaptea de Anul Nou cand am deschis un nou blog.. desi stiam ca subiecte din acelea fusesera bine primite.. Si scriu de 15 ani si tot nu a disparut teama… tracul de fapt…
Acum, cand te-am intrebat de adresa… stii ce frica aveam.. Mi se parea prea copilaroasa… dar eu sunt copilaroasa, chiar si cand debordez de seriozitate… Asa sunt eu si nu stiu cum e bine… am citit mica povestioara de 5 6 ori si dupa ce am trimis-o mi-am dat seama ca tot erau greseli in ea… Poate indrepti tu..
Cunosc un actor in varsta care mi-a spus ca si la varsta dansului, desi experienta este mare, uriasa, are inca .. trac .. Cred ca o simtim cu totii si cei care spun ca nu – scuze… nu prea cred.. Dar poate gresesc..
Toata viata mi-a fost frica. Si cand am simtit-o am spus asa: daca iti este frica sa deschizi o usa, ei bine!! apasa pe clanta !!!
Uite-asa !!! Iesi din colt !!! Esti atat de frumoasa… nu-ti margini Lumina !!! Scoate-o de acolo !!!
Do it !!
Daca nu mi-ar fi frica as lasa mai mult din mine sa patrunda in ceea ce scriu.
Daca nu m-as teme as incerca sa-mi schimb profesia. ACUM.
Daca nu mi-ar fi frica as striga tare lucrurile pe care le detest la cei dragi.
As “filosofa” mai mult.
As … admite niste lucruri. Nu spun care. E conditional optativ prezent, inca imi mai este frica 🙂
imediat, stai sa mai iau un coldrex si gata 😉
im back
[…] mi-ar fi alaturi neconditionat, fara intrebari si alte fasoane. Si ma simt al naibii de norocoasa. Daca nu mi-ar fi frica ca ma balbai, as spune 3 Te iubesc-uri (mai multe, c-am si doi feciori la […]
[…] Gia mi-a dat o leapsa. Eu nu mai preiau lepse de vreo 2 ani, insa in cazul Giei se poate face o exceptie. […]
Poza chiar face cat 1000 de cuvinte, e foarte bine aleasa. 🙂
Da, e o portocala care se ascunde intr-un colt, si iti dai seama cum se simte o portocala cand totul in jur e albastru 🙂
🙂 Cum se simte? Speciala? One of a kind?
(am raspuuuuns!)
[…] pare), eugenhriscu.ro (de acest post a fost inspirat Dragos Bucurenci cand a dat drumul la leapsa), fatucacuportocale.wordpress.com, codru.ro, blognaiv.blogspot.com, andreirosca.bookblog.ro, theshapeoflife.wordpress.com, […]