Vreau să scriu din curiozitate. Încă de mică am avut o curiozitate neastâmpărată de a şti cât mai mult despre orice. Acum sunt curioasă ce personaje, locuri şi evenimente se ascund în mine şi singurul mod de a le scoate la lumină este prin intermediul unei arte. Nu mă limitez la scris. Fotografiile, pictura, dansul, teatrul, sunt tot atâtea mijloace prin care comunic cu lumea din mine şi o exprim, o povestesc, le fac şi celorlalţi cadou câte ceva din ea.

Mă captivează munca scriitorului: de arheolog, miner şi sculptor pe de o parte, de psiholog, reporter şi săritor cu paraşuta pe de altă parte. Curiozitatea m-a dus în multe locuri de-alungul vieţii – am participat la multe evenimente, am iubit de multe ori şi am fost atentă la toate. Prin urmare, cred că am spirit de observaţie şi experienţe diverse de viaţă (ele oricum se mai adună). Am şi ceva imaginaţie – visez mult şi intens. Aş mai adăuga însă ceva în ecuaţia lui Faulkner: curaj. Curajul de a înfrunta coala albă, de a face alegeri (ce spui, cum spui, când spui), de a te arunca în situaţii deosebite (personajul principal are chiloţi verzi şi călăreşte o iapă, e pasionat de vodoo şi ronţăie mereu migdale), sau dimpotrivă de a spune ce cititorul presimte, doar nu când s-ar aştepta, curajul de a nu-i mulţumi pe toţi, curajul de a avea o viaţă instabilă, exasperantă, dar plină de sens. La el mai am mult de lucrat.