Intotdeauna am avut o problema cu oamenii care se dovedeau a fi dependenti de ceva. De la cafea si tigari pana la a merge pe munte periodic, la a iesi cu aceeasi oameni de fiecare data in oras, eventual in acelasi loc, la a merge in fiecare saptamana la acelasi eveniment. Absolut orice lucru pe care il faceau in mod repetitiv, la inceput din placere, apoi dintr-o obisnuinta care le satisfacea un gol. Atat in cazul cafelei si tigarilor, cat si in cazul evenimentelor, acest gol era resimtit datorita unei lipse afective. In cazul primelor, aceasta completandu-se si cu lipsa ‘drogului’ – cofeina, nicotina – in organism. Sa explic.

Suferinta este buna, chiar un dar

Atunci cand ai nevoie sa mergi pe munte ca sa fugi de viata pe care o traiesti acasa, cand ai nevoie sa iesi, sa te intalnesti si sa vorbesti cu oameni pentru a nu ramane singur cu gandurile tale, atunci cand mergi repetitiv in acelasi locuri fiindca iti ofera confortul si siguranta lucrului cunoscut, atunci cand iti formezi un tabiet din a bea cafea dimineata fiindca atunci capata ea un miros de independenta, sau cand fumezi pentru a fi mai sigur pe tine… poate ar trebui sa te opresti si sa cauti solutii la problemele reale pe care le ai. Sa nu mai fugi de ele.

Oamenii fug de suferinta si nu stiu de ce. Ei, stiu, pentru ca doare uneori de nesuportat. Din experienta mea insa, de cate ori am suferit, fuga a inrautatit lucrurile. Daca am stat expusa la greselile mele sau la rautatile celorlalti, m-a durut foarte tare si apoi, dupa ce a plans destul, am gandit, am inteles si am incercat sa gasesc solutii. Experienta m-a calit, m-a maturizat, mi-a facut bine. Am ajuns la concluzia ca suferinta face bine, daca o accepti rational (adica nu masochist) 🙂

In sprijinul celor de mai sus avem teoria iesirii din zona de confort. De cate ori iesi din acea zona cunoscuta, in care te simti bine, si dai de necunoscut se petrece ceva in tine. trebuie sa lupti cu el sau esti provocat sa raspunzi inteligent. In orice caz, te adaptezi si asta te face sa cunosti noua zona, care iti va deveni confort. Iti maresti astfel spatiul in care te simti in largul tau. De pilda, sa spunem ca la inceput te asezi mereu in spatele clasei. Daca ai curaj si dupa ce ai invatat, raspunzi la intrebarile profesorului, daca incepi sa cunosti din colegi te vei simti mai sigur pe tine si te vei aseza apoi mai in fata. Pana ajungi premiant in prima banca si apoi poate chiar asistent si in final, profesor 🙂

Despre cafea, tigari si valori amagitoare

Stiu ca inca de sus au fost oameni care beau cafea sau care fumeaza care n-au inteles ce spun si s-au suparat. Cum adica beau cafea si fumeaza din cauza unei lipse afective? Fiindca vor sa se simta independenti sau increzatori in ei? Suna a jignire… Si totusi, din pacate, in esenta, asa este. Motivele sunt mai multe si mai complicate, insa o sa incerc sa le spun aici:

Fumatorii fumeaza din doua motive, spune Allen Carr: adictia la nicotina si ‘spalarea creierului’. De dependenta de nicotina (adica cea fizica) se poate scapa in 3 saptamani in care nu mai fumezi. In acest timp nicotina paraseste complet corpul si nu vei mai avea nevoie fizica de a fuma. Totusi, ramane nevoia psihica – cea impotriva careia nu se poate lupta asa cum fac campaniile anti-tutun si imaginile/ advertismentele de pe pachetele de tigari, ci printr-o intelegere rece a situatiei. Ce sunt defapt tigarile si fumatul?

Spuneam de ‘spalarea creierului’. Aceasta formula se refera la actiunea indelungata a aproape tuturor produselor culturale in care apar tigarile. In filme sau carti de pilda: personajele cu greutate/ puternice/ sofisticate fumau. Atunci cand aveau un discurs important, de nervi sau plictiseala. Dupa o noapte de dragoste. Care e cel mai cautat lucru pe front? O tigara. Care e ultima dorinta a unui condamnat la moarte? O tigara. Apoi vin reclamele, cu valorile lor emotionale: independenta si libertate (Marlboro), feminitate sofisticata (Vogue), tehnicitate-futurism-modernism (Kent), eleganta-disciplina-stil (Dunhill), etc Apoi vin oamenii pe care ii cunosti si care spun ca fumeaza din placere…

Fumatorii nu fumeaza din placere. Resimt placere atunci cand fumeaza fiindca cu un moment inainte simteau neplacere deoarece corpul le cerea nicotina. Sau se simt mai importanti – nu trag fum in piept ci incredere, independenta, ce spuneam mai sus – valorile tigarilor sale. Nicotina creste totusi nivelul de dopamina, asa cum face cocaina sau heroina, asa ca intr-un fel (fortat) chiar provoaca placere. Insa pe termen lung va fi nevoie de o cantitate de Nicotina din ce in ce mai mare, pe masura ce corpul se obisnuieste, iar mecanismele naturale de provocare a placerii – entuziasmul, dragostea, etc, se tocesc. Nicotina excita sistemul nervos, de aceea cei care fumeaza zic ca se pot concentra mai bine insa din nou, este o metoda fortata ce pe termen lung duce la anxietate, probleme de somn, etc. Nicotina dilata vasele de sange, crescand tensiunea si facand astfel inima sa lucreze mai mult – de aceea atacul de cord este frecvent.

Fumatorii nu fumeaza din placere. Daca la o petrecere se simt minunat cu o tigara asortata la paharul de bautura, imbracamintea eleganta si conversatia spumoasa… a doua zi dimineata cand se trezesc si nu au o tigara ar fi dispusi sa ia de pe jos o tigara jumatate fumata si sa o aprinda, si toti fumatorii stiu ca prima tigara de dimineata are un gust oribil…

Fumatorii daca le spui de pericolele asupra sanatatii iti vor raspunde: “eh.. si maine pot muri calcat de o masina…” Totusi, maine nu se vor arunca sub rotile niciunei masini. Fiindca diferenta este ca atunci cand fumeaza se indreapta spre nenorocire singuri, cu buna stiinta, efectele negative nevenind apoi ca un accident ci ca niste concluzii firesti.

Iar in final, daca dezgolim fumatul de toate valorile capatate din carti, filme si reclame, de la oamenii fumatori deja, nu ne mai apare in final decat ca un drog ca oricare altul, ce folosit o data sau de doua ori iti da senzatii tari si folosit in fiecare zi te minte si distruge incet. Ma face sa ma gandesc la triburile din africane cand gasesc niste frunze a caror fum ii ameteste si incep sa delireze. Ma face sa ma gandesc la praful de vopsea pe care il inspira aurolacii… Ma face sa ma gandesc la cum un om care se sufoca singur tragand fum in plamani si dandu-l apoi afara. Nimic spectaculos si interesant. Doar trist.

Cu cafeaua s-ar putea sa fie putin altfel. Gustul ei este bun de fiecare data, mai ales daca ii punem zahar sau lapte. Poate fi o bautura foarte buna, calda, cu aroma delicioasa. Totusi, cofeina din ea, la fel ca nicotina, face rau pe termen lung. Excita sistemul nervos, scade calciul din organism, provoaca dependenta… Cafeaua, la fel ca si tigarile si poate mai des decat ele, poate fi buna folosita doar din cand in cand, destul de rar incat sa nu devenim dependenti. Cand nu ne mai putem trezi fara cafea, ne doare capul daca nu bem sau nu putem sta fara somn cand avem un proiect de terminat pana noaptea tarziu… incepem sa avem o problema.

Cred ca trebuie sa fim mai recunoscatori pentru ca suntem in viata si organele noastre conlucreaza fara stiinta noastra intr-un echilibru, de la natura perfect, si daca nu am patit ceva grav, ce nu a tinut de noi… sa incercam sa ne respectam indatoririle: de a respira, manca, bea si dormi de asemenea echilibrat, daca vom rezista tentatiilor, ne vom simti mai bine si psihic si vom iubi mai mult viata 🙂

Daca alegem partea buna… ni se vor intampla numai lucruri bune 🙂

PS: dependentele mele sunt ordinea, laptele, ceaiul negru sau limonada, cartile si anumite persoane interesante si dragi 🙂