Niciodata nu mi-au placut schimbarile.

As pune asta pe seama faptului ca sunt zodie fixa, de pamant, conservatoare, atasata lucrurilor pe care le am deja, imi place sa am siguranta si certitudini, stabilitate. Din cauza asta nu-mi place nici sa merg cu avionul in mod deosebit.

Mai e si faptul ca am multa imaginatie si o investesc intr-un lucru sau altul, intr-o persoana, iar daca apoi ceva se schimba e ca si cand as fi pierdut toata investitia. Am imaginatie si ma implic in tot ce fac, ma atasez repede de locuri si oameni.

Ah, mai e si faptul ca sunt de sex feminin 🙂 Centrata spre interior, spre casa, spre deosebire de ei, cei de sex masculin, ce sunt descentrati – spre afara, vanatoare, cariera sau ce mai fac pe acolo ca niciodata nu stim exact 🙂

Acum nu mai sunt atat de sigura ca astea sunt cauzele… Cred ca nu-mi plac schimbarile pentru ca sunt ceva asupra carora simt ca nu pot avea controlul. Iar cine vrea sa aiba mereu controlul cred ca nu are prea multa incredere il el.

Cine are incredere in el are mereu in minte ideea ca poate face fata oricarui lucru, este preocupat de ce il intereseaza iar cand apare o situatie neprevazuta incearca sa actioneze in consecinta, sa se adapteze. Nu se streseaza prea tare si ia totul mai mult in joaca. Un om care are incredere in el vrea sa se autodepaseasca mereu iar asta nu se poate intampla decat prin repetate schimbari, imbunatatiri, incercari, experiente.

Cred ca nu ne plac schimbarile pentru ca vrem sa avem mereu controlul pentru ca nu avem incredere in noi 🙂 Schimbarile sunt bune, ne duc mai departe, ne fac viata mai interesanta. Sigur, e placut si caldut sa faci mereu aceleasi lucruri, sa vorbesti cu aceasi oameni si sa nu vrei mai mult, insa e doar frica acolo. O parte din tine stie ca se poate mai mult, mai intens, sau doar mai altfel insa refuza sa incerce. Poate iti spui ca ai timp… Vei incerca mai incolo.

Insa un lucru e cert – Unele ocazii se duc si nu se mai intorc niciodata! Sunt trenuri pe care trebuie sa le prinzi, la anumite momente in viata, sa ai curajul si sa le traiesti experienta. Am vorbit despre asta cu mai multi oameni, la treizeci si ceva, la patruzeci si ceva de ani care ma indemnau sa traiesc lucrurile specifice varstei mele… Ei le cauta acum mai tarziu, cand si-au dat seama de importanta lor si nu le mai gasesc. Si e trist. Nu au acceptat atunci schimbarea.

Nu stiu cum s-a intamplat si in mine aceasta schimbare, cum de am mai multa incredere in mine sau daca intr-adevar asta e, insa ma simt detasata. Pot gandi inapoi, in prezent, in perspectiva, traiesc ce mi se ofera sau ceea ce eu determin, ma concentrez pe drumul pe care mi l-am ales si simt cu totul decurge…

Nu-mi mai e frica de schimbare, de faptul ca unii oameni pot pleca din viata mea, de faptul ca eu voi fi la un moment dat nevoita sa plec. Totul se leaga, are logica, este interconectat si pana la urma, frumos. Este viata. Este zbor 🙂