Citesc zilele astea Jocul lui Ender al lui Orson Scot Card si raman cu cate o idee dupa fiecare capitol. Cele mai importante pana acum, care se repeta, sunt insa doua :
1. Pentru a-ti atinge maximul de capacitate, de creativitate, pentru a evolua cat mai repede, trebuie sa stii ca nimeni nu te va ajuta, in nici o problema. Trebuie sa fii izolat, in sensul in care sa nu existe persoane carora sa le delegi o parte din responsabilitatea ta, din puterea de decizie.
2. Comandantul are atata autoritate cat il lasi tu sa aiba. Cu cat il asculti mai mult, cu atat va avea mai multa putere asupra ta.
Prin urmare, daca se indeplinesc aceste doua conditii, daca cineva le intelege pe amandoua, va deveni un luptator perfect, un comandant desavarsit. Te creezi pe tine, incercand sa te descurci singur, nelasandu-te supus, apoi devii tu insuti comandant.
Dezbaterea este o lupta
Ne gasim prinsi zi de zi in discutii contradictorii in urma carora, la sfarsit, unii au dreptate si ceilalti admit, sau inghit in sec 🙂 Stim care e gustul unei victorii si parca am vrea sa gasim cateva reguli care sa ne-o asigure de fiecare data.
Se vorbeste despre Convingere, Persuasiune, Manipulare, Propaganda, Argumentare, Influentare, Exercitiu de Retorica, oricum i-am spune, inseamna acelasi lucru: Arta de a Imagina.
Fiecare avem o Imagine diferita a Realitatii. Iar intr-o dezbatere aceasta Imagine devine Adevar pentru noi si incercam sa o transmitem, sa o impunem celuilalt. Ne imaginam noua o realitate, apoi o imaginam celuilalt. Pare simplu 🙂
In orice dezbatere exista un raport de forte. Ca in orice confruntare ce are o miza, in cazul acesta Adevarul, raportul de forte se exprima prin relatia comanda/ supunere. Raport ce se poate schimba in cursul dezbaterii. Cum facem sa se schimbe in favoarea noastra?
Sa ne intoarcem la cele doua idei din Jocul lui Ender. Prima putem sa o numim dezvoltare personala. A doua abordarea relatiilor de putere.
Dezvoltare Personala
“Si ce sa facem acum, adica sa ne izolam? Sa nu avem familie, prieteni, iubit/iubita pe care sa ne bazam? Asta inseamna dezvoltare personala?” Nici una din toate astea.
Inseamna sa incerci sa-ti rezolvi singur problemele. Oamenii cand simt ca vor fi ajutati devin pasivi. Iar cei care sunt pasivi tind sa nu existe 🙂 Pentru ca exista doar cine determina o Imagine in mintea altora. Iar o Imagine se bazeaza pe o serie de Informatii care trebuie sa fie puse la dispozitie. Iar pentru a le pune la dispozitie trebuie sa te agiti, sa faci lucruri, sa comunici 🙂
Abordarea relatiilor de putere
Singurul lucru important aici e sa nu te lasi supus de celalalt. Si cum spuneam, intr-o dezbatere, celalalt are atata autoritate cat il lasi tu sa aiba, cu cat il asculti mai mult cu catat are mai multa putere asupra ta.
“Si asta ce inseamna? Sa-l iau la misto, sa-l intrerup? Sa ma gandesc la altceva in timp ce vorbeste, sa nu ascult ce spune? Asta inseamna sa abordez corect relatiile de putere dintr-o dezbatere?” Nimic din toate astea.
Abordarea relatiilor de putere din perspectiva Artei de a Imagina inseamna doar modul in care te raportezi la celalalt. Imaginea pe care o ai despre el. Daca te-ar pune cineva sa il desenezi fata in fata cu tine, sa nu-l desenezi mai mare 🙂
Trebuie sa ai in minte un lucru la un lucru. Faptul ca celalalt detine un alt Adevar decat al tau, unul ce poate ca este in acord cu Realitatea pe care a cunoscut-o, o Realitate mai saraca decat cea pe care ai cunoscut-o tu, sau un Adevar artificial, prefabricat, prejudecat. Trebuie sa vezi pe ce se bazeaza si daca ii este destul de adanca si solida fundatia. Si de obicei nu este nici adanca, nici solida 🙂 Asa ca poate fi combatuta.
Nu-i conferi tu autoritatea pe care incearca sa o obtina si nu-l asculta fara sa-l verifici. In rest, felul cum faci lucrurile astea, tine de situatie si de modul in care gandesti.
Daca intelegi ca dezvoltarea personala conteaza foarte mult si abordarea relatiilor de putere trebuie sa fie una in cunostinta de cauza, cum am descris-o mai sus, victoria va fi asigurata 🙂
Succes!
Cea mai faina din cele patru – parerea mea, Ender’s Game e spectaculoasa prin felul in care a anticipat puterea spatiului virtual. La 20 si ceva de ani dupa ce-a aparut cartea nu e greu de imaginat ca in 50 de ani va fi aproape ca-n carte. Mai putin partea cu Hegemonia. Aia… en fin, SF 🙂
Radu
Da!
Sunt lucruri pe care le înÅ£elegi oarecum intuitiv de unul singur, fără să-Å£i dai seama. La un moment dat le auzi/vezi undeva, formulate frumos, de către cineva care le-a înÅ£eles probabil mai bine ca tine ÅŸi s-a gândit destul la ele ca să le pună în cuvinte potrivite. Åži în astfel de momente îţi vine să exclami “da!” 🙂
Nu prea sunt de acord cu încheierea. E suficient să fii conÅŸtient de relaÅ£iile de putere ÅŸi de poziÅ£ia interlocutorilor ca să ai succesul asigurat? Come on, it’s not that simple! 🙂
@ Radu: Da, e foarte frumos scrisa si cu idei.
Puterea spatiului virtual incepe sa se simta deja si e mult de spus despre cum ne-a modificat gandirea, modul de a reactiona. In carte era vorba despre cum doi anonimi pot intra in dezbateri internationale, pot promova un puct de vedere si schimba opinia publica. Citesc mai departe cu interes 🙂
@ Alex: Am zis ca daca intelegi cum e cu dezvoltarea personala (proces indelungat si dificil) si intelegi cum sa abordezi relatiile de putere intr-o discutie – usor intuitiv dar greu de ajuns sa si aplici, atunci victoria e asigurata 🙂 greu de ajuns acolo, insa astea sunt doua criterii minimale. O sa mai scriu si despre altele 🙂