Am fost saptamana trecuta la o seara de karaoke unde am cantat doua melodii.

Pare ceva foarte banal. Si totusi nu este chiar asa. Sa povestesc un pic ce inseamna pentru mine asta.

Prima data cand am fost la karaoke si am incercat sa cant am cantat de jos, de la masa, fiindca nu am avut curaj sa ma ridic, ma auzeam extrem de incet si falsam foarte tare 🙂 Asta in conditiile in care nu e vorba de voce, ci de cantatul in public, in fata unor oameni necunoscuti. In rest am mai tot cantat la chitara, am facut si inregistrari, am cantat si cu prieteni la foc de tabara, au cantat cu mine si a fost foarte frumos. In public insa e cu totul altceva.

Se spune ca exista o singura teama mai puternica decat teama de moarte si aceasta e teama de a vorbi in public. Din cate am experimentat e foarte adevarat. O teama care nu te face sa te gandesti la ceva ci doar sa simti un stres foarte mare, care sa te faca sa tremuri. Brrrr.

Am citit Cum sa vorbim in public de Dale Carnegie si am ramas apoi cu trei idei foarte importante.

1. Trebuie sa stii foarte bine ce ai de zis, sa ai in minte toate ideile structurate, sa fii foarte bine informat.

2. Sa vorbesti conversational, ca si cand ai povesti despre acel subiect unui prieten bun – asa ca sa te si uiti in ochii oamenilor din public, pe rand.

3. Sa exersezi pentru a avea un discurs din ce in ce mai bun – nu e alta solutie.

O sa vorbesc acum mai mult despre ultima idee si ce inseamna ea chiar sarind granitele vorbitului in public. Insa intorcandu-ne la karaoke sa spun ceva despre urmatoarea experienta. A doua oara am mers in fata si am cantat. Am mai facut prin urmare un pas. Am cantat in fata tuturor, am cantat ceva mai tare, insa in continuare eram foarte stresata si aproape ca tremuram 🙂

A treia oara a fost saptamana trecuta, cand am cantat doua melodii. Acum am fost destul de relaxata, am cantat bine si m-am si auzit (mai ales pentru ca a dat pentru mine mai tare microfonul), insa chiar m-am auzit, oamenii au cantat cu mine si la sfarsit m-au si aplaudat 🙂

A merge la karaoke fata de a vorbi in public pe un anumit subiect este un pic diferit, pentru ca ce spui e afisat pe acel display, trebuie doar sa ai incredere in faptul ca ai voce 🙂 Dar, din punctul de vedere al curajului sunt la fel.

Cu a vorbi in public acum nu mai am probleme, depinde bineinteles si de public, dar in principiu incerc sa nu ma formalizez si sa vorbesc sincer ceea ce stiu foarte bine. Asta ajuta foarte mult. Si bineinteles, faptul ca am exersat. Am cautat ocaziile in care sa imi formez aceasta abilitate care mi se pare foarte importanta si profesional, in domeniul comunicarii, si personal pentru ca inveti sa ii cunosti pe ceilalti, sa raspunzi la reactiile lor, sa ii implici si nu in ultimul rand, sa ai incredere in tine.

Ajungand la concluziile de mai sus acum incerc sa le aplic in legatura cu orice. Orice experienta este buna, spune deviza mea de acum. Am auzit o teorie care spunea ca inteligenta este capacitatea de a rezolva cat mai multe tipuri de probleme. Si ca sa ai cat mai multe tipuri de probleme trebuie sa si treci prin cat mai multe experiente.

La fel, cred ca si creativitatea se dezvolta daca ai avut contact cu cat mai multe situatii diferinte. Creativitatea asa cum o vad este ca un colaj. Daca iei un teanc de reviste – ele reprezentand experienta ta – si vrei sa faci un colaj, el va fi cu atat mai interesant cu cat teancul de reviste e mai mare. Creativitatea vine din asocierea ingenioasa a unor elemente care nu au mai fost asociate pana acum, si cu cat ai multe elemente si numarul posibilitatilor de permutari si aranjamente creste.

Experientele noi sunt bune pentru ca sunt provocari la care esti fortat sa raspunzi si astfel sa misti ceva in tine, sa devii mai bun. Experientele repetate sunt bune pentru a-ti perfectiona o anumita abilitate, pentru a invata lucruri noi intr-un domeniu, lucruri pe care nu le poti asimila doar citind. Avand aceste experiente in timp dispare si teama, ajungi sa ai mai multa incredere in tine si incepi sa ai realizari.

Bine, acum asta nu va insemna ca iti vei pune in fata probe de foc prin care sa treci doar ca sa ai probleme diverse pe care sa le rezolvi. Asta nu inseamna sa stai treaz, nemancat, sa urci pe cele mai inalte varfuri sau sa nu predai lucrarile la timp, doar sa vezi ce se intampla, daca esti in stare sa rezisti. Fiindca ideea nu e sa rezisti ci sa faci prin acele experiente pasi inainte, ceva constructiv. Este o diferenta intre ambitie si ambitie prosteasca 🙂

Asa ca, daca te sperie imaginea de jos, aminteste-ti asta : Este o experienta 🙂