…Deschid ochii. Atipisem pentru un timp, nu imi dau seama cat. Probabil ca au trecut deja mai multe minute fiindca apa este mai putin fierbinte decat inainte. A devenit calda, tocmai placuta. Mirosul de menta este inca pregnant, aburind incet din apa cu nuante aurii.  Am bratele reci. Le-am uitat afara cand m-am lasat pe spate si am atipit. Le afund repede inauntru si bule de aer se arunca zapacite la suprafata, nestiind ce se intampla cu ele.

Imi dau seama ca si parul mi-e rece. Imi schimb pozitia si ma afund destul de brusc cu totul in apa. Aud sunetele cum se indeparteaza, imi tin respiratia si inchid foarte strans ochii. Astept cateva secunde ca apa sa se linisteasca si apoi ies incet. Pun din nou mainile pe marginea rotunjita si intind picioarele.

Sub talpi simt inca granulele de zahar. Dau peste ele si le simt scrasnind pe portelan. Pe masura ce apas cu talpile peste ele, ma gadila si se topesc.

Iau cutitul de pe masuta de langa mine si jumatatea de lamaie ramasa pe care o sarut. E rece cand o ating cu nasul, si umeda. Miroase a dimineata si primavara. Incep sa tai din ea feliute pe care le las sa cada in apa. Se aduna toate langa mine plutind, par niste barcute fara catarg. Asez cutitul inapoi si dau cu mana peste feliutele care plutesc, sa le risipesc mai incolo. Ma asculta si pleaca fiecare in directia ei, jucause.

Degetele incep sa mi se increteasca si asta ma amuza (nu ma pot obisnui niciodata, mi se pare caraghios). Hotarasc sa ma ridic, sa-mi iau prosopul mare si aspru din cuier si sa ies pe balcon, la soare.

Ma ridic, pasesc pe gresia rece si las un pic apa calduta sa se prelinga pe mine. Merg pana la prosop, lasand in urma ceasca de ceai.

Zambesc la soare si casc. Ce mai urmeaza?…