Asa ar arata coperta unui volum de poezii semnat George Chirila. Cine este George Chirila? Poet, membru al Uniunii Scriitorilor si actor la Teatrul National. Cand il intrebi insa ce profesie are va raspunde simplu: betiv.
Intalnirea a fost ca intr-un roman de Eliade. M-am urcat in tramvai si in sunetul monoton al rotilor pe sine, trecand de la frigul de afara la caldura molesitoare dinauntru, asezandu-ma in sfarsit pe un scaun, probabil am atipit… Atunci vocea harsaita a unui om in varsta ma trezeste brusc. “Domnisoara, faceti-mi si mie o poza!”. Atunci, fiindca eram cu mana pe aparat iar el parea bine-dispus si amabil, l-am incadrat si tac! i-am facut fotografia ce sta la baza copertei de mai sus… “Am iesit bine? Frumos?”. “Da”, raspund eu zambind “ati iesit mai tanar si mai frumos!”.
“Tanar…” sopteste el, in timp ce un suvoi mic de regret ii scapa din coltul ochiului stang si se prelinge pana la primul rid. “Imi trimiteti si mie poza? Va rog frumos. Uitati aici (scoate din buzunar o foaie mica impaturita pe care era scanat un buletin de membru) la Uniunea Scriitorilor – Calea Victoriei, nr. 133, biroul domnului Nicolae Manolescu. Scrieti pe plic Pentru George Chirila. Acesta este numele meu – George Chirila. Scriitor si actor la Teatrul National. De profesie betiv.” Si atunci remarc sticla de tarie desfacuta pe care o tinea in mana, pe jumatate goala deja.
Apoi incep mai multe povesti, spuse cu o voce frumoasa, lucrata, foarte clara care insa, din pacate, nu reusea sa urmeze sirul gandurilor amestecate. “Cand eram profesor in Moldova…”, “Va place Draga Olteanu-Matei?”, “Va invit la teatru, pe 13 februarie jucam…”
Urmeaza statia Moghioros. Conexiune cu 61, 62, 386… “Trebuie sa cobor. Multumesc! Poate o sa va trimit fotografia! La multi ani! Numai bine!”
Ajung acasa si caut numele lui pe Internet. Singurele rezultate sunt despre 1 carte scrisa de el, ce poate fi cumparata online de la cateva librarii. Nu va ingrijorati, nu sunt scumpe. Costa doar cativa lei. Si cati or mai fi ca el…
Update (un mesaj privat pe facebook, 28.05.2012):
-
Acum mai putin de o ora am coborat la non-stop sa cumpar lapte pentru maine dimineata, cand m-am intors in fata usii de la scara blocului in care locuiesc, un batran astepta in pragul exterior. “Locuiti aici?”, “Nu, dar am avut o nevasta care a stat aici… candva, lasati-ma sa ma odihnesc inauntru, promit ca nu fac nici un deranj si maine dimineata plec. -Afara e frig, va rog!”.
Ceva diferit de privirea unui cersetor m’a induiosat si l’am lasat sa intre in scara. In lift mi-am amintit de expresia blanda pe care o avea, si timbrul vocii unui om citit. Chiar daca am observat ca mirosea a alcool m-am decis sa impart cu el din laptele cumparat si o felie de cozonac.
Am coborat la parter sa i le ofer, se intinsese pe trepte, m-a observat si imediat dupa a inceput sa bombane niste versuri din care cu greu mi-am dat seama ca recita un monolog din Richard al3lea, i-am inmanat mancarea si in semn de recunostinta mi-a multumit si mi-a intins mana impreuna cu recomandarea George Chirila, din pacate imediat s-a dezechilibrat si a varsat laptele…”imi pare rau, l-au vrut mortii”, a spus el, dupa care a adaugat “sunteti un om bun…eu sunt doar un betiv.Aceasta a fost scurta mea intalnire cu epava unui sistem bolnav, in care poetul-actor rapus de cronica deprimare se ineaca in alcool si isi odihneste oasele in scara unui bloc la Gara de Nord.
La randul meu m-am gandit sa impartasesc mica istorisire dupa ce am cautat pe Internet si am gasit articolul semnat de tine despre George Chirila.
Poezie despre o fata pe care a vrut s-o agate el in tramvaiul 41, da’ n-a tinut vrajeala
Eeee nu e cazul 🙂 Dar ar fi frumoasa o poezie asa, cu o fata si un tramvai 😛
Pai uita-te la Filantropica :p
L-am intalnit in seara asta…intr-o banca…cerea 10 bani si isi povestea viata cu lacrimi in ochii pierduti…
Si eu l-am intalnit in tramvaiul 41, eu cu problemele mele… el cu ale lui. Voce deosebita. Cand iau salariu merg si ii cumpar toate cartile si o sa caut si piesele cu el! Macar pentru incurajare! E trist ce se intampla la noi!
buna .. vreau sa`ti zic ca si eu am patit la fel .. Numai ca eu l`am intalnit prin Crangasi, culmea ca suntem si vecini. Si la fel s`a intamplat si la mine, la un moment dat am crezut ca minte. E pacat ce se intampla cu lumea asta ! E adevarat ca se pierde printre ganduri, dar este un om foarte destept. Tot respectu ! ..
Un om deosebit intr-o lume cenusie!
cat ma emotioneaza povestile de genu’ asta 😐
stie cineva un numar de telefon sau vreun contact,vreau sa filmez un portret despre el.
am cautat pe google numele lui si am gasit blogul tau,credeam ca minte de cate ori ma opreste pe strada si imi zice “eu sunt george chirila scriitorul “….a vrut sa imi dea si bomboane ….imi povesteste ca are multi porumbei acasa….ca i-au furat unii la gara cand se ducea acasa toate hainele si i-a dat o fata un sac….mereu are alta poveste..si culmea nu parea boschetar…e foarte curat si am zis hai sa caut sa vad daca este adevarat….imi pare foarte rau pentru el…
dap si eu l-am intalnit acum 3 zile,in targoviste…ma intreba cum poate ajunge la parlament,si mi-a insirat numeroase intamplari din viatza sa…plus ca este un tip cu simtul umorului foarte dezvoltat
M-am intalnit de 2 ori cu acest om minunat, in Targoviste. Din pacate, este nevoit sa vanda carti din biblioteca personala, pentru a calatori de la Targoviste la Bucuresti… Trist… Este un om minunat… Mi-a spus ca a scris “Nu ne mai trageti pe dreapta”, “Drumurile noastre toate” si inca ceva, de care nu imi mai amintesc. Si a spus ca multe din poeziile sale au devenit slagare. Sper sa mai am ocazia sa il intalnesc, imi face placere sa discut cu Dumnealui.
george chirila,poetul cum ii spunem noi este vecinul meu din provincie,Sat Crangasi Com Contesti. ce sa zic si mie mi-a compus o poezie si de cate ori ma vede spune ca sunt iubita lui.oricum e dus bine cu pluta,dar asa e om bun si e tare amuzant.
Si eu l-am intalnit cand eram intr-o seara la Romana, in Bucuresti. Era frig si intuneric. Stateam la o masa de la Mc si ne-a intrebat daca ii dam voie sa ni se alature. A inceput sa ne povesteasca despre Elena Udrea si ca vrea sa reclame Guvernu. Avea o sacosa cu el plina de poezii si carti si o sticla mare de vin alb din care tot dorea sa bea, dar parca se abtinea…ne intreba in continuu de ce i-am dat voie sa stea langa noi si daca credem ca minte. In timp ce ne povestea despre piesele de teatru in care a jucat si plimbarile lui pe Lipscani, ne spunea cat de frumoase suntem. Ne-a zis de cei trei ani de puscarie si de cate banci a spart prin Cismigiu…pe drumul spre casa am facut in continuu glume la adresa lui, pentru ca nu ne venea a crede ca el este un scriitor, deoarece nu cunosteam foarte bine personajul si operele sale. Acum am cautat pe net, si am gasit cateva biografii si blogul acesta. Cand am vazut coperta de carte nu ne-a venit sa credem. Ne-am fi dorit sa ne intoarcem la Romana, sa mai discutam cu el. Vorbea foarte frumos despre viata lui si despre iubetele sale. Concluzie: “ma, chiar el era!” Pacat ca un scriitor de seama lui a ajuns sa umble pe strazi…
Am fost chemata sa cunosc un om deosebit, de care auzisem, insa nu avusesem ocazia sa-l cunosc ….si iata ca in seara aceasta s-a ivit acea ocazie. Un om cu o fata senina, care mi-a dat o bomboana si mi-a scris cateva versuri 🙂 .
Pe tot parcursul dialogului n-am simtit decat o explozie de emotii, care de care mai diferite si mai intense.
George Chirila, o poveste cu un final trist.
L-am intilnit Joi 24.11.2011, pe la prinz, pe Aleea Producatorilor, dupa ce iesisem de la Gaudeamus; nici prin cap nu mi-a trecut ca este intr-adevar scriitor si actor, era cam ametit si intra in vorba cu noi, cei care mincam ceva la un chiosc. Intors acasa l-am cautat pe Internet (caci vorbea prea corect si convingator pentru a fi un impostor, stia multe detalii) si spre surpriza mea l-am gasit repede ; l-am recunoscut imediat dupa fotografia publicata aici. Acum imi pare rau ca nu i-am cerut niste volumase pe care incerca sa la vinda cuiva. Sa locuiasca oare prin Drumul Taberei ?
Salut! Si eu l-am intalnit chiar astazi in tren. Eram in gara dun Targoviste,era monotonie,ma uitam pe geamul trenului,il vad,se indrepta spre tren,nu stiam cine este,ma uitam la el in plictiseala in care ma aflam,se urca in tren,saluta toata lumea,chiar toata lumea,nimeni nu il baga in seama pt ca arata groaznic,batut,nu prea rau dar era,mirosea a alcool. Se aseaza langa mn,nu am zis sa ma mut,chiar am vrut sa vad ce este cum omul acesta,imi intinde mana,facem cunostinta,si incepe sa vb,nu prea il intelegem,nu vb prea fluent pt ca era aproape beat,voia sa ajunga la bucuresti la targul gaudemus. Trenul ajunge in Titu si coboara odata cu mn,pt ca “nasu” doar pana la Titu la “luat” , in fine ajung acasa si il caut pe net, abea at mi-am dat seama cn este. Saracul om,poet dramaturg….. In ce hal a ajuns.
Scuzati-mi va rog greselile!
Da, l-am reintalnit. Da, tot pe 26 noiembrie, ca si Dragos. L-am intalnit in Targoviste, in restaurantul in care lucram. Le spunea tuturor: acesta este Bogdan, cel mai bun prieten al meu. Era baut(pacat de el) si l-a luat somnul la o masa. Cineva trebuie sa faca ceva, acest om se degradeaza. Va spun sincer. SE DEGRADEAZA! Am observat ceva care mi-a confirmat temerea vis-a-vis de starea dumnealui, ceva care insa nu trebuie postat aici.
Eu l-am intalnit in satul Contesti.Cauta o carciuma in ziua de 25 decembrie si era suparat ca nu era deschis.Mi-a povestit toata viata lui.
l am intalnit si eu azi p acest domn,george chirila,si la fel k toti ceilalti la inceput nu mi a venit sa cred c spunea.pakt k noi nu stim sa apreciem valorile dekt dupa moartea lor.poate dk i s ar fi acordat atentia meritata nu ar fi ajuns asa cum este azi.dar totusi mie mi s a parut un om inteligent si kre stie sa se faca placut
ironia e bună când aduce cu sine umor și ceva învățătură.dar așa , doar să ne facem de lucru cu pana agitată de ideea de a scrie ceva cu orice preț nu ne face cinste.sunt destui bețivi în toată lumea așa că mergeți și mai căutați , eventual beți ceva înainte.
Eu l-am intalnit astazi in zona Ase…m-a intrebat daca vreau sa vin la inmormantarea lui…m-a impresionat povestea lui…e pacat ce se intampla cu acest scriitor..ar trebui ajutat intr-un fel…
Pe 23-05-2012, intamplator m`am intalnit cu el la Piata Presei, capatul lui 41. Am stat de vorba cu el 45 de minute si sincer sa fiu mai ca ma facea sa plang:( m a impresionat foarte mult viatza lui… mi a facut o poezie pe loc si mi a dat o carticica cu poezii eminesciene. Pacat ca Oameni ca el au ajuns asa!!!! O Romaniie de tot CACAT`ul!!!!
chiar acum este la mine in scara,i a facut mama sa manace,am crezut ca minte si am venit repede la pc sa vad daca este el…plange intr-una…cumplit ce se intampla in tar asta!
Sunt impresionat…si eu l-am intalnit dimineata in 330…nu stiu unde mergea, dar m-a impresionat privirea lui trista si vorba blanda. La inceput am crezut ca e vreun nebun care circula cu RATB si bate campii…dupa cateva minute, mi-am dat seama ca este un om cult si o fi fost ceva in viata lui. Mi-a spus ca a fost profesor si atunci chiar ca mi s-a rupt sufletul…si eu sunt profesor si m-am gandit cat de trist trebuie sa fie sa ajungi asa. Apoi mi-a povestit ca este si scriitor, actor, mi-a spus numele si imediat cum am ajuns la serviciu am cautat pe net sa vad daca ceea ce a povestit este adevarat. Trist, dar adevarat! Mi-a marcat toata ziua si ma gandesc cum o fi fost posibil ca un om asa mare sa ajunga intr-o asemenea situatie…murdar, julit (probabil cazuse pe undeva), poate si putin baut si mai ales, trist, melancolic. Pacat…probabil ca intr-o alta lume si in alte vremuri ar fi fost apreciat! Mie mi-a rupt sufletul!
Gara de Nord: ‘Ce cititi domnisoara?’ m-a intampinat poetul…a urmat seria de relatari. E un artist, un om singur care nu mai are cui impartasi amintiri, opinii.. nu mai are nimic de castigat sau de pierdut
Gabriela, eu sunt o cunostinta mai veche a lui George Chirila si nu stiu cum sa fac sa-l intalnesc. Inteleg ca este vecinul tau la tara. Poti sa-mi dai o adresa unde sa-i scriu? Numele familiei care-l gazduieste, strada, numarul, judetul. Doresc foarte mult sa-l revad si sa-l ajut daca pot. Multumesc.
Rog pe oricine stie unde poate fi gasit acest om sa lase un raspuns aici. Este ingrozitor ce se intampla cu el si nu trebuie abandonat. Doresc sa-l ajut.
Pe multi ii impresioneaza!E trist cum a ajuns!.Fosta lui sotie e LUCIA NEGOITA,din marea familie Negoita,sora ei fosta directoare la MUZEUL SATULUI.Poate ca si-a facut-o singur afundindu-se in alcool!!!Volumul ,,Cu poezii si nuci in buzunare”este dedicat -fiului nostru Antim,o mai fi venit ,,CEL ASTEPTAT”din acest volum????eu nu stiu!!!poate ca trebuia sa-si desparta cararea mai demult cind inca putea sa-l aiba cu altcineva pe .,,cel asteptat”DUMNEZEU stie,oricum nu ar trebui sa fie cersetor,doar a lucrat cit pt.o pensie acceptabila!nu stiu cum a ajuns in puscarie??sau doar are fantasme!??
Multi jurnalisti de marca i-au fost colegi,dc nu-i intind o mina??poate ca e irecuperabil!DUMNEZEU stie???
[…] cautat a doua zi pe internet. L-am gasit pe blogul Giei, prietena care l-a cunoscut si ea. Postarea de aici ni-l prezinta pe George Chirila prin ochii altora. Amalgam de tristete si neputina.Mi-a parut rau ca […]
Si eu l-am intalnit astazi si m-a condus de la blocul meu(Aviatiei Bucuresti)pana la metrou.Nu miroasea a alcool si a fost un cavaler desavarsit. Desi este poet,ar putea scrie romane intregi despre atatea personaje ale Romaniei de azi.Un discurs exceptional din partea unui om care a pasit in afara timpului.
Bucuresti Martie 2013
Astazi l’am intalnit si eu in 66 , avea un dialog comic cu o femeie, foarte amuzant si un fel frumos de a vorbi 🙂
In seara asta l-am gazduit in blocul eva din piata romana, l-am ascultat si i-am dat o patura. Sper sa gaseasca mai mult ajutor
L-am intalnit si eu astazi, 21.03.2013, pe acest om in tramvaiul 40( a coborat la Hala Traian). Initial mi s-a parut un betiv care abereaza si totusi parea prea sigur de ceea ce vorbea. Am inceput sa ii acord atentie cand din cele 2 sacosele a scos un teanc de hartii cu opere, poezii si s-a recomandat “actor si scriitor“. M-a impresionat foarte tare si am cautat numele lui pe internet. Un mare talent pierdut in umbra. Mare pacat. Toate comentariile de mai sus alcatuiesc viata lui, o poveste nemaintalnita si chiar pot fi puse in scenariul unui film. Sper ca intr-o zi sa il reintalnesc!
L-am intalnit aseara 20.03.2013…mi-as dori sa-l reintalnesc, daca poate cineva sa afle un numar de telefon, o zona pe care o frecventeaza…
Stefan Radu…tu…mi-ar placea sa facem ceva in legatura cu asta…
De dimineata, s-a urcat in 101 un batran, i-am facut loc sa stea pe locul liber de langa mine si nu stiu de ce am continuat sa stau langa el, avand in vedere ca miroasea a alcool, dar am stat. Mi-a multumit incontinuu si mi-a urat sanatate de mai multe ori, dupa care a inceput sa-mi povesteasca de prima lui nevasta. Vorbea cu regret, ca si cum ar fi avut de suferit din cauza ei, ca si cum i-ar fi facut ceva rau. “Si totusi mi-am luat si a doua nevasta”, a continuat. Vorbea incet si parca batea campii. Printre aberatii m-a intrebat daca sunt la liceu sau facultate, la care i-am raspuns ca am terminat. Dupa alte bombaneli m-a intrebat la ce facultate sunt…imi venea sa rad, dar i-am raspuns din nou. Nu prea l-am luat in seama, pana cand mi-a zis ca e scriitor. Scriitorul George Chirila. S-a interesat ce facultate am terminat si mi-a zis ca el este iesean si a facut filosofie si litere. M-a rugat sa ma interesez de cartile lui, sau sa-l caut pe net ca voi gasi mai multe informatii. Contrar a ceea ce crede, nu sunt prea multe date despre el. Cand sa cobor mi-a spus ca sunt foarte frumoasa si sa am grija de mine, si mi-a urat din nou sanatate….a fost singurul moment cand mi s-a parut ca vorbeste clar, in rest doar mormaia, parca ii era frica sa nu-l auda si ceilalti, sau ii era frica sa rosteasca ce a trait si l-a dezamagit…
Eu sunt din Craiova si vreau sa cumpar cartii scrise de George Chirila si sper ca daca putem si sunt sigura ca putem il vom ajuta cu toti un om are nevoie de noi
george chirila- om, poet si soldat!!!
l-am cunoscut pe cand era student la filosofie, eu , fiind elev la o scoala hulita din iasi. Odata, in lipsa mentorului beiu constantin, a condus o sedinta a cenaclului cu sediul la palatul culturii din iasi. in sedinta respectiva am si citit cateva reflectii. nu ma asteptam la aprecieri din partea lui chirila, reluate, in sedinta urmatoare, de beiu , prof moruzi (era de os domnesc -asa se vorbea) si de leon, o ruda de a lui mihail sadoveanu.
a fost izgonit din pozitia de asistent universitar din pricina expunerii unei intamplari de nepronuntat: “sovieticii cand au eleberat .ro l-au eliberat si pe tata de cateva oi”. Primul secretar pmr al regiunii iasi: “esti cadru universitar! te iei dupa ce se vorbeste prin targ??” Targul era format de atmosfera bine dezvoltata de dej privind deosebire de doctrina pe teza “nu exista partid comunist tata si partid comunist fiu” si ceva apropiere de china.
de la catedra de filosofie ieseana a ajuns profesor la Buhusi.
din postul de redactor la tv… a fost izgonit tot din cauza tezei lui dej.
a incomodat pre multi cu zisa teza.
m-a incurajat si m-a sprijinit in demersul meu pe arealul cognitiei.
ramane poet.
poate fi condamnat ca om?? ca soldat??? nu cred!!! ne cunoastem de peste jumatate de veac.
are nevoie de acea jumatate!
cine poate fi?? e inca nenascuta???
o cauta si pe sub poduri! o cauta pe coclauri! o cauta pe unde fiecare dintre noi se fereste sa calce!!! o zamisleste in versuri , in versuri de rasarit de orizont!
nu condamnati omul, soldatul, poetul! nu-i condamnati cautarea!! tineti usa cautarii neanchisa
O!! tu -jumatate – vino in intampinarea poetului si omului si soldatului: george chirila!!!
pentru cei care nu stiu.
astazi, poetul george chirila, locuieste in crangasi – o localitate din judetul dambovita.
e cunoscut de catre localnici.
in camera incaperii de la etaj are un calorifer incalzit vara si neancalzit iarna. george chirila nu are telefon.
telefonul meu: 0748595914
Am făcut facultatea cam în același timp cu el la Iași. El la Istorie-filosofie, eu la Geografie-biologie. Întâmplarea a făcut să stau, scurt timp, în cameră la Târgușorul Copou, cu el și colegi de ai săi(printre care și unul mai „figură”, Secară, din Brăila). G. Chirilă, pe atunci, printre colegii săi, era un timid.Până în anul cinci nu a destăinuit nimănui dintre colegi că ar cocheta cu poezia. Când a venit în sept al anului final de facultate a spus colegilor, cu mine de față: gata m-am „apucat” de poezie. Și așa a și fost! Am multe de povestit despre primele lui contacte cu Bachus. Poate altă dată. Regret că oamenii talentați dar timizi caută curaj în „stimulente”!
Oameni buni, un OM deosebit, atat de singur si de neinteles de nimeni, trebuie ajutat, trebuie facut ceva, nu se poate….
L-am intalnit azi dimineata langa Parcul Tineretului, Bucuresti, dupa ce mi-am plimbat cateii. M-a intrebat ceva si mi-am dat seama ca e foarte cultivat, vroia sa vorbeasca, sa fie ascultat… Ne-am intors in parc si i-am ascultat povestea pe o banca. Plangea, sufletul ii tipa de durere…. Mi-a aratat niste carti cu poeziile lui. Nu credeam ca poate fi adevarat… Am sunat la un nr mobil al nepotului din Crangasi, unde zicea ca locuieste. Mi s-a spus ca poate sa ajunga acasa cu un maxi-taxi din gara Basarab, l-am condus la tramvai, am rugat soferul sa-l anunte unde sa coboare… Venind acasa, am dat cautare si asa am gasit acest site…. Ingrozitr, deci e adevarat tot ce a povestit? E un om deosebit, talentat, neinteles, neiubit… Vorbea clar, un chip bland, binevoitor. As putea repeta multe din relatarile scrise mai sus….
Am intalnit si eu pe d-nul Chirila ieri seara in autobuzul 697. M-a impresionat tristetea si povestea vietii pe care mi-a spus-o in cateva cuvinte si mai ales dorinta de a comunica cu cineva si de a fii ascultat.Este foarte trist ca astfel de oameni valorosi cu simtul umorului si foarte sinceri ajung sa-si caute refugiul in bautura si isi pierd echilibru cautind campania oamenilor necunoscuti de pe strada. Ii urez un sincer “La multi ani”, (mi-a spus aseara ca astazi implineste 72 de ani) si o viata mai lipsita de griji in compania celor de valoarea dumnealui.
Bucuresti 13.11.2013,
Sunt o fostă elevă a domnului George Chirilă. Asta s-a întâmplat în anul 1967 când mi-a fost profesor de filozofie la Liceul Roznov din județul Neamț. I-am lecturat poeziile apărute în primele volume publicae la tinerețe și mi-au plăcut. L-am reântâlnit la Cenaclul Mihail Eminescu în anul 1971. Pe atunci era redactor la Televiziunea Română și urma să se căsătorească. Îmi pare nespus de rău că trece prin asemenea momente și că nu are pe cineva aproape care sa-l înțeleagă și susține. Din păcate, părerile de rău nu sunt suficiente. Sunt convinsă că oamenii pe care i-a cunoscut atunci când era în altă stare, vor reuși să facă ceva pentru a-i schimba viața. Poate fostele neveste, poate foștii colegi de breaslă, cine știe …
Din nefericire după 1979 s-au irosit multe valori, am devenit brusc mai insensibili, mai dezorientați mai nefericiți.
Îi doresc multă sănătate!
Să auzim de bine!
L-am intalnit si am vorbit cu poetul George Chirila intr-un tren pe ruta Bacau – Piatra Neamt in vara anului 1967. Vorbise cu mecanicul de locomativa ca undeva inainte de Buhusi trenul sa mearga mai incet pentru a putea cobara din mers din tren. Pana la coborarea din tren mi-a spus ca este student (ca de altfel si titularul acestor randuri) si poet.
As dori sa aflu numarul de telefon al acestuia, daca il are cineva.
Multumesc.
F.Mihai
🙂