Am fost ieri la gradina zoologica si am plecat de acolo cu mai multa frica de oameni decat dragoste de animale. E amuzant sa zici ca te duci la Zoo, ca esti din nou copil, ca poti lua o inghetata si face poze la animalute cum n-ai mai vazut, insa nu e chiar asa…

Cred ca gradinile zoologice s-au inventat in scopuri stiintifice – pentru ca oamenii sa vada si sa studieze mai usor fauna diferitelor parti ale lumii fara sa fie nevoiti sa calatoreasca pana acolo. Asta face viata mai usoara celor care sunt curiosi, insa isi doresc sa evite calatoria necesara. Chiar daca sunt interesati de jocuri online poker sau de horticultura, mersul la Gradina Zoologica poate fi o fascinanta calatorie de studiu.

Totusi, intre timp au devenit doar locuri de divertisment pentru copii si unii adulti mai imaturi… Initial, oamenii ca sa vada ceva trebuia ca acel lucru sa se afle in raza lor vizuala. Totusi, intre timp s-a inventat camera de filmat, televizorul, DVD playerul, prin intermediul carora putem vedea imagini cu toate animalele din lume, filme documentare, ce surprind fiecare specie chiar in habitatul ei natural, noi stand intr-o canapea comoda.

Filmul meu preferat de aproape 10 ani este Instinct

Aici, un profesor care studia primatele s-a dus chiar in Africa sa le observe mai indeaproape. Gasind un grup de gorile care traiau in jungla in preajma locului unde statea si el, mergand in fiecare zi pe urmele lor si privindu-le de la distanta, a fost lasat incet-incet sa se apropie. Si-a dat seama ca era ceva ce le supara totusi – aparatul de fotografiat, pentru zgomotele pe care le facea, sau alte instrumente pe care le mai avea cu el. Asa ca incet-incet a inceput sa le lase in urma, venind aproape de grup aproape fara nimic asupra lui. Azi asa, maine asa, liderul grupului – o gorila imensa cu spatele argintiu, nu s-a mai uitat urat la el si a fost lasat sa se integreze in grup. Nu ca unul dintre ele, ci ca un om intre gorile.

Gorilele, la fel ca toate celelalte primate sunt animale sociale. La fel ca oamenii. Au nevoie de afectiune, isi stabilesc ierarhii in scopuri de securitate, au grija impreuna de nou-nascuti, cauta hrana impreuna, se adapostesc de ploaie sub frunze, samd. In film este un moment de maxima intensitate emotionala, cand o mama ii da puiul profesorului sa-l tina la un moment dat, semnul suprem de incredere la care a ajuns fiindca a stat cu ele cuminte atata timp.

Iar acesta este si momentul in care incep focuri de arma, glasuri de oameni… braconieri. Au luat urma profesorului prin lucrurile pe care le-a lasat in urma si au venit sa prinda gorilele… sa le vanda la gradini zoologice. Va mai spun doar ca in acele momente gorila cu spatele argintiu sare la braconieri sa il apere pe profesor si acestia il impusca… In rest va invit sa vedeti filmul pentru a intelege totul mai bine…

Doar un singur episod sa va mai spun, fiindca m-a impresionat foarte mult. Profesorul se intoarce la un moment dat in “societate” si vorbeste despre animalele inchise in custi. Spune despre ele ca sunt doar o umbra a ceea ce au fost. Chiar si cele prinse in “salbaticie” ajung sa renunte, sa creada despre libertate ca a fost doar un vis. Ce sa mai spunem despre cele nascute in captivitate… Simt datorita instinctelor ca nu este viata cea mai buna pe care o puteau avea, insa se resemneaza si ele. Daca le vei deschide usa apoi nu vor iesi. Pentru ca au renuntat deja.

Ma uitam pe placutele cu descrierea fiecarei specii de pasari/ mamifere mici/ reptile, etc si citeam la pradatori: crocodilul, vulturul, leul, omul… De obicei noi eram cei mai des intalniti pradatori pentru fiecare specie si mai ales cei care nu le vaneaza pentru a supravietui, ci din lacomie. De asemenea, si cei care le-au dus pe cele mai multe in pragul disparitiei…

Asa ca intrebarile pe care vreau sa le pun sunt:

1. E ok ca oamenii sa captureze animalele, sa le ia din mediul lor si sa le inchida in custi, in gradini zoologice? Iar asta doar pentru distractie?

Animalele au emotii, gandesc, viseaza, comunica – doar ca altfel decat noi, sau comparativ, la fel cum face un bebelus in primele luni de viata. Nu ne putem distra pe baza suferintei lor…

2. Si mai ales… nu e o adevarata crima ca in gradini zoologice sa gasesti primate? Adica cele mai apropiate animale de specia umana. La gradina zoologica din Bucuresti e un cimpanzeu batran. In ani umani ar avea cam 70-80 de ani. Statea undeva deasupra, intr-o cusca, complet trist – arata ca un batran la azil, uitandu-se pe geam. Iar primatele mai mari si mai proaste se adunasera dedesubt si se zgaiau la el, incercand sa loveasca in gratii, scoteau sunete si faceau ca toti dracii… Va amintiti de Atlasul de mitocanie urbana? Ar fi utila o gradina zoologica pentru ei.

In cazul in care nu stiati “Termenul cimpanzeu desemnează două specii de maimuţe, genul Pan, familia hominidelor, ordinul primate. Aceste antropoide din Africa ecuatorială sunt animalele cele mai apropiate fizic şi genetic de specia umană.”…”Din pacate, aceste animale minunate sunt clasificate ca fiind pe cale de disparitie in Africa, datorita distrugerii in masa a habitatului lor natural, a vanatului si a exportarii in scopuri comerciale.”

3. Si acum pentru a da o solutie – nu ar fi mai bine ca gradinile zoologice sa fie niste biblioteci imense cu multe DVD-uri cu filme documentare pentru cate o specie – cum gasim la Telenciclopedia, Animal Planet sau Discovery? Cu sali mari unde sa se proiecteze filme pentru mai multi oameni, canapele, sau sali cu monitoare unde fiecare sa-si aleaga un DVD care il intereseaza?

Eu zic sa nu mai alimentam aceasta iluzie trista a distractiei pe seama suferintei altora si daca nu putem mai mult, macar sa nu mai mergem la gradini zoologice. Poate in timp vor fi liberi din nou…

In final, o reclama care imi place foarte mult, care a castigat cel mai mare premiu la cel mai mare festival de creatie – festivalul de la Cannes

Si o parodie cu mesaj…