Prima seară a Improfest a umplut Sala Media a Teatrului Naţional!

Am ascultat cinci actriţe frumoase, reunite în trupa Iele, cântând una despre cealaltă, apoi despre Iubire, la puterea feminin, am văzut şapte improvizatori foarte diferiţi, denumiţi Thy Neighbor’s Goat, în trei scene istorice, create în jurul brânzei, pe timpul Dacilor, vinului, în epoca Medievală şi paranoiei, în Comunism şi un deosebit spectacol pe întuneric care m-a impresionat cel mai mult şi despre care vreau să vă povestesc puţin aici.

The Bat a provocat trupa Freeze la un teatru radiofonic improvizat. Pe întuneric, fiindcă „ochiul închis afară înăuntru se deşteaptă”. S-au luat şi de această dată trei sugestii: un obiect (măr), un personaj (frizer) şi un viciu (heroina). Ce mi-a plăcut foarte mult a fost că închizând ochii am văzut mult mai bine tot decorul, decât într-un spectacol normal, în care acesta e sugerat prin pantomimă şi astfel refletorul atenţiei cade mai degrabă pe gesturi decât pe obiecte.

Am văzut tejgheaua ruginită a vânzătorului de mere, îmbrăcat într-o salopetă albastră, care se întâlneşte cu prietenul lui, mai scund şi mai grăsun decât el, pe care nu-l mai văzuse de douăzeci de ani, cu care împărţise aceeaşi dragoste, o moldoveancă dulce îmbrăcată în roz, am văzut copilul care pofteşte mere şi se murdăreşte până la urechi de zeamă când le înfulecă, am văzut sala de aşteptare de la medic şi doamna cu batic vişiniu pe cap care a rămas fără păr datorită frizerului nebun, am văzut camera în care Dan deschide valiza cu heroină, cu postere cu The Wall şi Pulp Fiction pe perete şi l-am văzut din păcate şi pe tatăl fără chiloţi, făcându-i ochi dulci iubitei fiului său. Am văzut tot, la fel cum văd atunci când citesc. M-am simţit astfel implicată mai mult în spectacol, liberă să umplu spaţiile goale cu propria imaginaţie. Mulţumesc, Freeze, pentru trei poveşti captivante şi pofta de mere cu care m-aţi lăsat! 🙂