Se spune ca oamenii introvertiti sunt cei la care exista o mare deosebire intre cum ii percep ceilalti si cum se percep pe sine. Iar cei extrovertiti, in mod contrar, au in ochii celorlalti exact imaginea pe care au despre sine. Se proiecteaza fidel.
De aceea, se spune si ca oamenii de comunicare ar trebui sa fie extrovertiti, ca doar prima imagine pe care trebuie sa o construiasca si sa o faca a fi credibila, apoi sa convinga ca e una de incredere, este chiar propria imagine.
Despre oameni introvertiti
Un om introvertit se va lovi mereu de respingerea celorlalti si nu va intelege de ce – pentru ca el se vede foarte bun si stie ca sunt oameni care il apreciaza, cum ar fi cei din familie sau prietenii foarte apropiati, care au ajuns sa-l cunoasca.
Va incepe sa nu aiba incredere in oameni necunoscuti, sa fie foarte circumspect. Va respinge daca a fost respins, neacceptand ideea ca el ar fi cu ceva de vina, ci doar ceilalti, fiindca nu au fost destul de inteligenti sa-l inteleaga. Si de fapt, de ce sa incerce sa se faca inteles? Ar insemna sa fie la fel ca ceilalti, cand el este deosebit…
Oamenii simt daca exista o neconcordanta, o nesiguranta in felului tau de a fi si iti vor transmite un singur lucru: “nu esti de-al nostru”. Simt si ca nu ai incredere in ei, asa ca se creeaza un cerc vicios. Cercul vicios al neincrederii.
Despre oameni dezamagiti
Sunt oameni care au avut de a face, de-alungul vietii, cu tot felul de personaje mai mult sau mai putin ipocrtite, interesate, indiferente sau pur si simplu rele. Si au invatat sa le raspunda in aceeasi maniera, pentru a nu parea naivi si a cadea in cursele intinse de ei.
Problema ar fi ca acest tip de raspuns se generalizeaza asupra tuturor. Pentru ca daca intalnesti persoane alunecoase care se arata altfel decat par, in mod controlat (introvertitul face asta fara sa vrea), care vezi ca se arata prieteni, insa de fapt nu ii intereseaza decat sa obtina ceva, la care diferenta dintre familiaritate si politete rece este foarte fina, atunci nu mai poti avea incredere in nimeni, nu-i asa?
Daca intamplator aceste persoane, care au invatat sa se adapteze anumitor medii, cunosc la un moment dat pe cineva care este exact cum au fost ei – increzatori in oameni, deschisi, implicati – la inceput se vor speria. Nu vor recunoaste ca sunt un pic nostalgici dupa acea perioada in care totul era posibil, in care puteau sa se relaxeze in compania oricui pe care vroiau doar sa-l cunoasca, nu sa vada ce intentii are. Iar apoi, il vor respinge ca pe un om naiv, irational si imatur. Au devenit ceea ce la inceput dispretuiau…
Daca esti introvertit nu ai incredere in oameni pentru te-au respins, iar ei nu au incredere in tine pentru ca esti nesigur si inchis. Daca esti “patit” iar nu ai incredere in oameni pentru ca multi te-au dezamagit si ai invatat sa te adaptezi lor, pentru a te proteja.
Despre oameni extrovertiti
Dar sa vedem cum reactioneaza un om extrovertit, un om de comunicare, in relatiile cu ceilalti, fie ei introvertiti, nesiguri, inchisi sau alunecosi. Un om de comunicare incearca sa vada dincolo de ceea ce arati, intotdeauna. Chiar daca exista o neconcordanta controlata sau nu, ei incearca sa o inteleaga. Urmaresc gesturi, incearca sa vada cum reactionezi la anumite idei.
Un om de comunicare de obicei isi da seama daca esti introvertit sau alunecos. Si atunci, daca vor considera ca merita sa fii descoperit pentru lumea interioara pe care o ascunzi, in primul caz, sau daca vor considera ca esti alunecos doar pentru a te proteja, atunci vor incerca sa te cunoasca mai bine. Sa afle de ce esti asa si sa gaseasca puncte comune, punti de legatura si cai de acces 🙂 Altfel, vor incerca sa te evite sau, daca chiar trebuie sa lucreze cu tine, vor pastra o distanta functionala.
Un om de comunicare nu poate lucra cu cineva in care nu are incredere, si reciproc. E pur si simplu imposibil. In acest domeniu totul se bazeaza pe incredere, pe empatia si chimia dintre oameni, pe relatiile dintre ei.
Si acum, ne facem mai deschisi? 🙂
Cum poate un om introvertit sa devina extrovertit si cum poate un om care nu mai vrea sa fie dezamagit sa fie increzator? Pei e nevoie doar de doua lucruri, intr-adevar foarte greu de realizat: autocunoastere si curaj.
Autocunoastere pentru ca sa stii exact ce poti sa faci si astfel sa le transmiti si celorlalti, sa ai incredere in tine mai intai, pentru ca si ei sa aiba.
Curaj pentru ca sa nu lasi experientele anterioare nefericite sa iti ghideze alegerile, sa fii deschis noilor situatii, noilor oameni ce apar in viata ta, sa incerci sa ii cunosti si sa iti urmezi instinctul. Sa ai incredere in tine ca vei alege bine, pentru ca si ei sa aiba incredere si sa iti fie aproape.
Succes! 🙂
Frumos artticol… Totusi, cam multa risipa de sapun cu “alunecosii” aia 😛
un om introvertit va privi intr-adevar cu neincredere pe un extravertit care vine si indruga cate-n luna si-n stele, si de cele mai multe ori va avea dreptate sa-l considere superficial si poate chiar ipocrit
introvertit : mmmmm
extravertit: blah blah blah blah
introvertit: …
extravertit: blahblahblah…blah blah blah
introveritit: mmm
extravertit: BLAH BLAH!
introvertit: aha!
dar si un introvertit poate fi un om de comunicare, chiar daca mai tinde sa fie de la ironic la cinic si acid 😛
ah…si inca o chestie…autocunoasterea nu-l ajuta pe introvertit prea bine daca nu-si rezolva frustrarile si complexele
theheartcollector: merci frumos 🙂
radu: cel care indruga cate in luna si-n stele nu e reprezentativ pt un extrovertit, doar pentru un om care, asa cum spui si tu e superficial si ipocrit – asa poate sa fie si un om inchis care vrea sa se dea mare, spre exemplu
un introvertit nu cred ca poate fi un om de comunicare bun, cum am zis, daca nici propria imagine nu reuseste sa o gestioneze… iar ironic, cinic si acid poate fi si cel de comunicare in anumite contexte si daca nu e asa doar ca sa se apere ci ca sa fie amuzant 🙂
cred ca autocunoasterea e primul pas spre a-ti rezolva frustrarile si complexele, pentru ca atunci iti dai seama de ce ai nevoie si apoi incerci sa obtii 🙂
bah pardon…
un introvertit poate sa fie un mai bun comunicator decat un extravertit, pentru ca este obisnuit cu stapanirea de sine, pe cand un extravertit nu este obisnuit asta, si de cele mai multe, daca ajunge sa se enerveze (ceea ce e foarte usor pentru un extra), ajunge sa vorbeasca gura fara el. dupa un timp isi da seama si tre’ sa repare greseala, care poate sa fie ireparabila.
din acelasi motiv cred ca un introvertit poate sa analizeze mai bine persoana cu care vorbeste, si deci sa comunice mai bine.
ceea ce mi se pare ca spui eronat, este faptul ca introvertitii nu au incredere in sine. WRONG! daca cineva este intro sau extra, nu are nici o legatura cu increderea in sine, are legatura cu faptul ca pur si simplu nu doreste sa se exteriorizeze, poate considera asta o prostie…poate considera ca daca face asta tot timpul este superficial, ca nu are nici o valoare. asta o compar cu urcatul cu telecabina pe munte, sau cu trisatul la un joc…muntele, respectiv jocul, nu mai are nici o valoare…e ceva ce nu ai realizat prin propriile tale puteri, e ceva superficial.
increderea in cineva nu se castiga in doi timp si trei miscari, asta daca vorbim de relatii normale intre oameni, nu relatii profesionale. in cadrul unei relatii profesionale, increderea nu are nici o valoare, totul se rezuma la responsabilitate. e ceva indirect… X are incredere in Y (nu conteaza care cum este – intro sau extra) pentru ca X nu se pricepe in domeniul la care se pricepe Y si considera ca Y pentru asta este platit si deci responsabil pentru ceea ce face. daca Y greseste, atunci X ii va atrage atentia, si deja apar indoieli asupra profesionalismului lui Y, dar ii mai acorda o sansa. s.a.m.d. pana cand X nu se mai poate baza pe Y. iar asta nu are nici o legatura cu faptul ca X si Y sunt intro sau extra
alta chesite la care m-am gandit acum este ca sa zicem ca cineva este introvertit, si stie ca nu este stapan pe ceea ce face. atunci lucrurile pe care o sa le faca o sa le verifice de mai multe ori, si chiar va apela la altcineva care sa-l verifice. pe cand o persoana extravertita, nu prea are cum sa stie daca este stapan pe ceea ce estie sau nu, pentru ca nu practica introspectia 😛 . si merge mai departe si face greseli, fara sa stie. greselile sunt mai mult sau mai putin reparabile. asa ca in concluzie, introvertitul poate se misca mai greu, dar face corect treaba, iar extravertitul poate se misca mai repede, dar nu face treaba corect.
autocunoasterea este intr-adevar un prim pas, insa nu este singurul.
merci radu, pentru comentariul tau, insa se pare ca vb despre lucruri diferite – tu despre oameni superficiali, fara valoare pe care ii definesti ca extrovertiti, despre oameni flegmatici si cumpatati pe care ii definesti ca introvertiti, iar eu despre oameni care reusesc sau nu sa fie deschisi si sa aiba incredere in ceilalti 🙂 si definitiile tale nu prea sunt juste, calitatea umana se sprijina pe alte criterii decat cele de intro sau extroversie
Fata cu portocale, ai scris un articol bun ÅŸi original; acum mi-ar plăcea să citesc mai multe despre autocunoaÅŸtere – ce presupune, cum se face (singur sau cu un ajutor exterior) ÅŸi ce beneficii poate aduce.
Mi se pare totuÅŸi că un introvertit nu poate deveni om de comunicare doar prin autocunoaÅŸtere ÅŸi ignorarea experienÅ£elor nefericite din trecut; cu siguranţă comunicarea este ÅŸi ea o artă ce trebuie deprinsă… Nu-i aÅŸa? 🙂
Oricum, sper să scrii cât mai multe articole pe teme cel puţin la fel de inspirate! Succes în continuare.
merci de apreciere si de subiectele pe care mi le-ai daruit. o sa ma gandesc ce presupune autocunoasterea, cum se poate realiza si cum devii om de comunicare 🙂
u chiar esti un om de comunicare,dupa caracterizarea pe care ai facut-o tipologiei;) keep it goin’,girl:*
merci daniela, sper sa devii si tu 🙂
fata cu portocale, foarte bun articolul bine structurat, no comment!
dar (da asa e mareu existqa un DAR)
eu ma voi apleca putin asuprta logici pe care incerci sa sustii ideea ta.
nu cred ca un extrovertit este “un om de comunicare” dar nici viceversa.
din pacate sociabilitatea si puterea de comunucare a indivizillor nu tine de faptul daca ei sunt introvertiti si respectiv extrovertiti…. poti sa ai un om foarte comunicativ si deschis si cu multi prieteni, dar el sa fie introvertit…. ce inseamna asta, adica el va fi “un om de comunicare” doar ca temele si subiectele lui de dezbatere nu vor atinge problemelelui interioare, pe scurt nu va vorbii despre el, va vb despre politica despre orice altceva mai putin despre sine, despre ceva personal. in opozitie cu asta “un om de comunicare” extrovertiti va avea tendinta sa faca aluzie la ceva ce tine de el si eventual el sa se puna in mijlocul discutiilor (uneori kiar daca nu il vizeaza).
si daca e sa analizezi din alte puncte de vedere un extrovertit ar fi “un om de comunicare” doar in anumite medii. nu cred ca s-ar descurca bine in medii de afacere sau pe la banci 😀 ci mai degraba in cadruri sociale etc.
Cred ca un om poate vorbi despre orice si sa fie personal, chiar vorbind de politica sa spuna ce il intereseaza afecteaza, amuza, etc.
Un om care vb despre alte subiecte decat despre sine facand o delimitare intre cele doua categorii, e intr-adevar introvertit si nu cred ca poate fi un bun om de comunicare pentru ca aceasta distanta si raceala se simte si provoaca neincredere. Poate sa fie insa, dupa cum ai spus, bun in medii de afacere sau bancar. Desi depinde si despre ce afaceri este vorba…
O alta problema la el ar fi faptul ca interpune acea distanta fata de oricine, chiar daca spui ca are multi prieteni, cat de apropiati ii sunt defapt…? Sau chiar daca e deschis, cat de mult incearca sa cunoasca pe cineva nou si sa gaseasca punti de legatura…? Si chiar daca e comunicativ, cat de mult se comunica, pentru a tranmite cat mai bine ce vrea…? 🙂
DIN DEX
Tip extravertit (extrovertiti)= tip psihologic caracterizat prin proiectarea tendinţelor psihice interioare asupra lumii înconjurătoare, prin exteriorizarea sentimentelor; sociabilitate.
tip introvertit = Care îşi îndreaptă atenţia mai ales spre trăirile sale interioare.
deci premisa ca un introvertiti nu ar vb despre el cade din prima……
restul va las sa deduceti fiecare din voi 😉
florin: nu am plecat de la premisa ca un introvertit nu ar vorbi despre el,
tu ai zis ca : “poti sa ai un om foarte comunicativ si deschis si cu multi prieteni, dar el sa fie introvertit…. ce inseamna asta, (…), pe scurt nu va vorbii despre el” …
deducem, deducem… 🙂
Gia, frumoasă analiză; bine susţinută în comentarii; congrats 🙂
Eu îmi pun totuşi o întrebare, care probabil e studiată şi răs-studiată de psihologi, care probabil au ajuns şi la un consens pe tema asta, dar în fine 🙂 O persoană introvertită are o problemă? Ar trebui să încerce să şi-o corecteze dacă vrea să evolueze? Sau este, mai degrabă, un alt tip de personalitate, cu plusuri şi minusuri aferente?
alex, cred ca poti fii oricum si poti evolua linistit atat timp cat esti fericit cu tine, atata timp cat nu te minti ca esti fericit 🙂
cel mai important e sa te cunosti, sa aflii ce-ti lipseste si apoi sa ai curajul sa incerci sa obtii lucrurile alea 🙂
adică, vrei tu să zici, “nu ÅŸtiu; până la urmă e problema fiecăruia să afle ce e bine ÅŸi ce nu e”.
fair enough. 🙂
daca ai probleme la servici din motive de ras atunci nu mai scriu si mi-ar parea tare rau ca am capul mare si plin ochi de idei , din pacate numai “de ras” , ca sa zic asa
mare smechera mai esti.
io cum sunt? intro? extro ? deza?
codru: esti cum alegi sa fii 🙂
haha…”esti cum alegi sa fii!”
stim foarte bine ca asta e…esti cum esti!
sunt chestii pe care nu ai cum sa le schimbi…sunt setari gata facute, imprimate in subconstient de la varsta in care nu stii ce-i aia “a alege”
nu e pe subiect dar nu m-am putut abtine 😛
radu, asta e parerea ta 🙂 + “sunt chestii” = unele lucruri, de acord, insa altele sunt la alegerea ta
cum ar fi sa scrii sau sa nu scrii pe internet…hmm…
ce anume te face sa alegi sa scrii?