Timpul si spatiu sunt relative, stii bine,

Daca tu ai fi Calea Lactee si eu Andromeda

Peste 4 miliarde de ani ne-am ciocni rau de tot

Insa asta deja s-a intamplat.

Tu aveai 3 miliarde de stele, iar eu 1 trilion. Ha! Te-am batut!

Totusi, dupa ce ne-am ciocnit, in loc sa devenim o singura constelatie,

Ne-am despartit din nou, cu totul diferiti fata de cum eram inainte.

Acum avem fiecare cate 500 de miliarde de stele – le-am impartit,

Eu am luat mai multe pitici albe, tu mai multi giganti rosii

Astfel ca eu am devenit mai albastra si tu mai portocaliu.

Din fericire, in Marea coliziune, Soarele nu s-a lovit de Proxima Centauri

Dar nici nu s-a creat un frumos si luminos Quasar, asa cum era de asteptat.

Pur si simplu ne-am lovit ca doua galaxii imense, ce au plecat apoi mai departe.

Gaura neagra din centrul nostru s-a adancit, radiatiile s-au marit,

Dar acum suntem mai complete, avem mai mult potential de a crea, in sfarsit,

Noi planete cu viata.