Începuse să se transforme încet într-o momeală.

Mai întâi degetele de la picioare i-au fost afectate,

S-a trezit într-o dimineață că abia și le poate mișca și nu știa de ce,

Unul, doi, trei, până la zece erau acum de un maro închis, cu reflexii.

Metalul a început să urce ca o iederă, pe picioarele lui uimite și s-a

Oprit la genunchi.

Pulpele, sexul, șoldurile și stomacul au început să se micșoreze,

Să se subțieze fanatic, cu fiecare zi, insesizabil la început, de necontestat pe urmă,

Până au ajuns ca un fir de nailon întins, la care puteai și cânta dacă aveai chef.

Palmele i s-au mărit, cu degetele unite erau acum ca două aripioare, iar capul,

Capul mirosea acum a pește cu mămăligă.

Nu mai simțea nimic, doar o imensă sfârșeală. Ieși să își îndeplinească chemarea.

Într-o noapte cu lună plină a ieșit în grădină.

Se îndoia din mijloc și sărea spre stele, făcea exerciții să poată ajunge cât mai departe

Se se scufunde în lacul nesfârșit al cerului și să prindă o planetă, sau poate chiar o cometă.

Dar, cine știe de unde, chiar atunci apăru Fiona, pisica lui, iar el nu rezistă tentației.

Se aplecă să o mângâie și atunci,

Ea îl mușcă de mână, sări la cap și i-l smulse dintr-o mișcare.

Uitase să-i lase în acea zi ceva de mâncare.