“Pe o scara de la 1 la 10. De cat este durerea pe care o simti?”
“De 8. Este mereu de 8…” (Grey’s Anatomy)
Un om care simte o durere puternica, de mult timp, constanta, are ca unic scop vindecarea. Iar pana atunci, supravietuirea in conditiile date. Fie ca este o durere fizica sau sufleteasca, simtind-o in fiecare moment si constientizand faptul ca ii afecteaza viata, tot ce vrea este ca ea sa se termine. Viata sa nu-i mai fie influentata negativ, sa fie liber, sa se poata bucura de lucrurile bune sau macar sa poata suferi din alte motive.
Durerea fizica sta la baza piramidei nevoilor – este prima pe lista lucrurilor de rezolvat. Este dupa cum am zis, si cea care iti da un scop in fiecare zi. Chiar daca el nu e unul ne-mai-pomenit, acela de a ajunge la zero. La Nedurere.
Starea de Nedurere este mai importanta chiar decat starea de Placere. Fiindca este foarte aproape de Durerea pe care ai simtit-o, la care nu vrei sa te mai intorci. Este mai mare diferenta dintre Durere si Nedurere decat dintre Nedurere si Placere.
Starea de Nedurere este cea mai placuta, daca putem spune asta, mai placuta decat Placerea. Asa e de fiecare data dupa ce pierdem ceva si regasim. Se stie ca oamenii nu stiu sa aprecieze ce au pana nu pierd. Nu stii sa te bucuri cu adevarat de viata pana nu te imbolnavesti, pana nu esti mai aproape de a nu fi. Daca ai norocul sa revii la sanatate si viata, atunci te bucuri si de faptul ca poti merge, pe strada, ca poti auzi oamenii pe langa care treci, poti simti mirosul de paine de la magazinul din colt, poti vedea cerul si poti alerga daca asta vrei. Poti zambi. Este o stare minunata.
Totusi, ce te faci apoi, dupa ce te bucuri de Nedurere? Ai trait atata timp cu un scop precis – vindecarea, iar acum el nu mai e. Nu mai ai niciun scop precis. Toate cele din viata sunt destul de complicate si diverse ca sa te lase sa-ti gasesti printre ele ceva precis -cand e vorba de profesie, de prieteni, cati dintre voi ar putea sa stie clar si limpede unde vor sa ajunga?
Ai bineinteles scopuri mai mici, momentane, insa unul cap de lista mai greu de gasit. Sau trebuie sa fi o persoana foarte hotarata si increzatoare. Sa zici “vreau sa ajung ministrul educatiei si cercetarii”. Sa zici “vreau sa ajung sa am firma mea, sa nu mai trebuiasca sa fiu niciodata angajat”. Sa zici “vreau sa merg in fiecare an intre 1-20 iunie sa vizitez cate o tara a lumii”. Scopuri din acestea, pe care insa le poti schimba oricand…
Un scop precis atunci cand simti Nedurerea este sa vrei sa pastrezi lucrurile asa. Sa nu te mai intorci niciodata la Durere. Ai zice ca ai putea sa-ti doresti Placerea si asta sa fie scopul tau. Insa nu poti. Te-ai simti arogant si nerecunoscator. Abia ai inteles importanta lucrurilor simple. Vrei deci, sa ramai unde esti si sa nu te mai intorci niciodata inapoi.
Dar daca se intampla? Oricand se poate intr-un fel sau altul sa te intorci la Durere. Asa ca, daca am avut norocul sa pierdem, sa ne dam seama de adevarata importanta, apoi sa recastigam, cred ca nu trebuie sa mai cautam nimic. Avem totul. Sa ne bucuram de el pana nu fuge 🙂 Iar scopul mare, motivatia pentru care ne canalizam intreaga fiinta, mai poate astepta. Sau il putem inlocui cu mai multe scopuri mici, provizorii. Un scop mare, va aparea el. Mereu apare.
Voi ati simtit Nedurerea vreodata? 🙂
imi plac portocalele tale !
Am simtit, cred, tot ce era de simtit, ca si cel ce era de ne simtit. Le-am strans la piept, le-am ingrijit, le-am alungat. M-am leganat in durere si nedurerea m-a salvat. M-am recastigat si n-am mai cautat nimic. E atat de bine sa absentezi din suspin!
“Se ÅŸtie că oamenii nu ÅŸtiu să aprecieze ce au până nu pierd.” – Că bine se zice… Åži, din păcate, fraza asta este adevărată pentru absolut orice, nu doar sănătate…
Oricum, prin natura noastră nu putem fi niciodată pe deplin mulÅ£umiÅ£i. Putem ajunge la o stare de mulÅ£umire, chiar fericire, care sigur va fi înlocuită, mai devreme sau mai târziu, de o stare de nefericire, nemulÅ£umire, poate chiar durere. Din păcate, stările de mulÅ£umire / fericire au o durată foarte scurtă de-a lungul vieÅ£ii unei persoane…
uofff, nouă ne place durerea. e o stare în care ne complacem. nedurerea – adică o stare de zen – de calmitate ÅŸi pace nu este în ton cu natura noastră.
budiÅŸtii, yoghinii, cei care meditează ÅŸi trăiesc în comuniune cu Universul – ei ÅŸtiu ce e aia nedurere ÅŸi se bucură de ea.
evergreenstory, ce frumos ai zis, acum ma gandesc ca e exact starea de zen 🙂
se poate ca sunt un pic budista, yoghina 🙂 e o stare asa de placuta, starea de calm
🙂
Sarut mana Gia
Am scris recenzia..
Interesant cat de repede uitam uneori starea de bine data de nedurere…
NEDUREREA
am plecat cu Horia… la Euromall! acasă era interzis, era balaurul cu trei capete, de nerăpus! am plecat cu sentimentul că avem dreptul la câteva ore de libertate… ÅŸi chiar aÅŸa a fost! Horia m-a luat de gât ÅŸi mi-a spus că nu mai are nimeni mamă ca a lui… m-a privit senin ÅŸi mi-a declarat că mă iubeÅŸte enorm! în fiecare zi îmi spune asta, dar astăzi am simÅ£it încă ceva pe lângă cuvintele lui, ceva care m-a făcut să uit toată mizeria lumii ÅŸi tot noroiul vieÅ£ii mele… ÅŸi ne-am comandat mâncare, cu o poftă nebună! el ÅŸi-a luat pizza ÅŸi bere, eu mâncare chinezească ÅŸi suc de portocale! Doamne, ce liniÅŸtiÅ£i am mâncat! parcă am fi descoperit piatra filozofală! s-a întâmplat ceva în seara asta, o picătură de magie! ÅŸi cadoul de 1 iunie… a fost o bilă de 1 leu! ÅŸi-am plecat, fericiÅ£i, spre albastru, prin stropii de ploaie, jucându-ne cu simplitatea!
1 iunie 2009, 23:30
Daniela Voiculescu