“Fiinţele omeneşti au creiere independente: emisfera dreaptă şi emisfera stângă. Fiecare dispune de un spirit propriu. Creierul stâng este hărăzit logicii, este creierul cifrelor. Creierul drept este hărăzit intuiţiei, e creierul formelor. Pentru aceeaşi informaţie, fiecare emisferă va avea o analiză diferită, putând să ducă la concluzii complet contrare.
(A fi dreptaci inseamna sa fii guvernat in principal de emisfera stanga a creierului, iar a fi stangaci, de emisfera dreapta. De aceea se spune ca cel mai bine este sa fii ambidextru – cele doua emisfere comunica intre ele mult mai usor. Insa si noi am putea sa ne imbunatatim aceasta comunicare prin conferirea unei atentii mai mari emisferei drepte, prin contactul cu arta)
S-ar părea că numai noaptea emisfera dreaptă, consilier inconştient, prin intermediul viselor, îşi dă acordul emisferei stângi, realizator conştient, după modelul unei perechi în care soţia, intuitivă, şi-ar strecura pe furiş părerea soţului materialist.
După părerea savantului rus Vladimir Vernadski, inventatorul cuvântului “biosferă” şi â filozofului Teilhard de Chardin, acest creier feminin intuitiv ar mai avea o calitate, aceea de a putea să se branşeze la ceea ce ei au numit “noosferă“.
Noosfera ar fi un nor mare care înconjoară planeta ca şi atmosfera sau ionosfera. Acest nor sferic imaterial ar fi format din inconştientele umane emise de creierele drepte. Ansamblul ar forma un mare Spirit imanent, Spiritul uman global într-un fel.
Astfel credem că ne imaginăm sau că inventăm lucruri pe care, în realitate, creierul nostru drept le ia pur şi simplu de acolo. Iar când creierul nostru stâng ascultă cu atenţie creierul drept, informaţia trece şi duce la o idee aptă să se concretizeze în fapte.
Conform acestei ipoteze, un pictor, un muzician, un inventator sau un romancier n-ar fi decât nişte receptori radio capabili, cu creierul lor drept, să ia din inconştientul colectiv apoi să lase emisferele dreaptă şi stângă să comunice destul de liber ca să reuşească să pună în practică aceste concepte care se găsesc în noosferă.”
Edmond Wells,
Enciclopedia cunoaşterii relative şi absolute, volumul III
Poate e bine sa precizam ca Edmond Wells este un personaj de roman[e], iar Enciclopedia pomenita mai sus este o idee dintr-o carte de Bernard Werber, probabil din seria “Furnicile”.
@ Flo: ma bucur ca stii despre ce carte este vorba 🙂 Nu am mai pus si titlul deoarece cartile nu prea se mai gasesc pe nici-unde, doar din cand in cand la cate o biblioteca sau intr-un anticariat. Asa ca ar fi fost destul de irelevant pentru cei care citesc pasajele, ar fi provocat confuzie. Am citat insa enciclopedia si autorul; eu cred ca Edmond Wells chiar a trait si a scris Enciclopedia asta, nu e doar un personaj 🙂
Foarte interesant articol!
Poate mai dezvoltati subiectul!
Multumesc!
Trecerea la Noosfera presupune folosirea rationala si stiintifica a bogatiilor naturale,fapt ce ar asigura recuperarea a tot ce a fost sustras din natura.
Scrierea de mai sus nu este un articol
Este un copy paste din romanul “Revoluția furnicilor”. Daca era un articol, autorul ar fi putut elabora pe subiectul noosferei.
Da, este un articol cu un citat pe care am vrut să îl păstrez și împărtășesc și să inspir/ pornesc un dialog pe marginea lui 🙂