Ți s-a spus în atâtea feluri până acum

Baby, honey, puiu, puiuț, guriță, iubire, birea mea, bitu, bibitu, rățușcă, pisu, pisic, mieunici sau cine știe, poate chiar lupule, tigrule, eroul meu, zeule sau stăpâne.

Fiecare te-a văzut într-un fel și te-a adoptat, ca pe un panda.

Se spune că atunci când denumești ceva preiei puterea, controlul, acel pocal de ciocolată pe care cu toții ni-l dorim.

Doar că lucrurile nu stau chiar așa, click aici, să vezi și să nu crezi:

“Relax, nothing is under control” ar fi mai corect.

Tot ce avem e dorința noastră de aici și acum, tot ce avem e aerul ăsta din jur pe care îl putem folosi la înjurat, cântat, spus bancuri, urlat, filosofat sau la șoptit iubire.

Tot ce avem sunt deciziile noastre și pâinea asta prăjită, așternuturile cu girafe și zgomotul mașinii de spălat, mirosul de tei de afară și mâinile tale pe pielea mea.

Tot ce avem e lumina asta orbitoare de dimineață, vocea lui Audrey cântând Moon River și pantofii ăștia care s-au stricat de la atâta încălțat și descălțat fără să le dezlegi șireturile.

Tot ce avem e praful ăsta de pe mobilă, senzația că intri în parchet când te așezi pe el obosit și pereții ăștia goi, pe care ar sta bine tablouri cu poze. Apa pe care trebuie să o lași să curgă în cadă până să se încălzească și ciripitul soneriei. Mirosul de vanilie din crema de zahăr ars și umezeala limbii când ne sărutăm.

Tot ce avem e acum, așa că nu o să-ți spun în niciun fel. Când voi avea nevoie de tine te voi striga bătând din inimă mai tare.