Unii oameni sunt deosebiti 🙂

Ori foarte frumosi, ori foarte inteligenti, sclipitori, talentati, cu imaginatie, cu aspiratii si capacitati, cu aptitudini, simtul umorului mistuitor sau prezenta de spirit ametitoare. Sau si frumosi si inteligenti si talentati. Cu acestia din urma este cel mai greu 🙂

Nu le poti pretinde normalitate

Este greu pentru ca nu te poti comporta normal cu ei si nici nu le poti cere sa se comporte normal, sa faca ceva din toate activitatile care de obicei se fac. Iar asta fiindca daca au un talent anume, pentru care ard, daca sunt creatori, excelenti profesionisti sau chiar cei mai buni in domeniul lor, recunoscuti si apreciati, trebuie sa renunte la unele lucruri, pentru a ramane asa. Cum ar fi plecari la mare sau la munte, relatii echilibrate, prietenii cu oameni noi relaxate, intalniri, si asa mai departe. Au alte lucruri care ii ating, care ii intereseaza, care ii bucura, care nu-i plictisesc…

Sunt trei feluri de oameni deosebiti. Unii care isi dau seama ca sunt deosebiti, unii care nu isi dau seama de calitatile pe care le au (nu au incredere in ei, sunt tematori din fire) si unii care isi dau seama ca sunt deosebiti, insa in acelasi timp raman si modesti (cei mai rari). O sa vorbim acum despre primii, cei care isi dau seama de ceea ce sunt si pot, avand incredere in sine – uneori prea multa, incredere ce se transforma in aroganta si intoleranta.

Aroganta si Intoleranta

Sunt cei care sunt autosuficienti. Se pot dispensa de ceilalti fara sa simta nimic fiindca gasesc in ei tot ce au nevoie ca sa inainteze. Avand un talent anume, se pot dedica lui, pot obtine satisfactii din el si le este de ajuns. Relatiile pe care le au nu pot fi echilibrate daca atitudinea este : sunt cel mai bun, daca vrei sa fim impreuna – bine, daca nu – pierderea ta.

Nu se straduiesc deloc fiindca stiu ca oricand, avand in vedere toate calitatile pe care le au, pot gasi pe altcineva, chiar mai bun decat tine. Pe ei nu ii intereseaza sa gaseasca pe cineva cu care sa se potriveasca, care sa le fie egal, ci doar pe cineva la fel de deosebit, poate chiar mai mult decat ei, care sa-i faca sa cada din picioare (sau sa zboare). Sa-i inspire, sa ii rupa de lume.

Oamenii deosebiti care isi dau seama de asta si sunt aroganti de obicei au trecut prin multe in viata si au devenit mai insensibili. Nu-i mai atinge decat ceva foarte extrem. Am uneori impresia, atunci cand intalnesc unul de acest gen ca s-a ascuns in timp din ce in ce mai mult sub straturi de culoare pana a disparut in sine. Crezi ca este ceva dedesubt, un suflet, la care poti ajunge, dar defapt nu mai este nimic. Doar gol si intuneric. Tot ce a ramas este invelisul colorat, stralucitor pe care si l-a creat in timp datorita puterilor magice cu care s-a nascut inzestrat.

Determina zambete malitioase

In fata acestor oameni, pe care ii recunosc imediat, am avut mereu o reactie atipica. De cele mai multe ori ma distantez, incerc sa-i vad cat mai obiectiv, devin ironica, cinica, sarcastica la adresa lor, vreau cumva sa-i fac sa se trezeasca din deplina lor admiratie a propriului chip, sa-i fac sa se straduiasca putin in a relationa, sa nu mai aiba atat de multa incredere in ei in acel mod sfidator, superior cu care ii trateaza pe toti. Uneori chiar eu ma uit de sus la ei doar pentru a-i vedea cum reactioneaza. Sau ma comport de parca ar fi absolut normali si le cer lucruri normale. In general mi se par niste oameni foarte amuzanti… 🙂

Ar trebui apreciati si acceptati

Totusi… nu este prea bine ce fac. Pentru ca nu mai vad calitatile pe care chiar le au. Nu ma mai adaptez lor, nu mai pot face lucruri minunate cu ei, desi stiu ca as putea. Este ciudat fiindca acesti oameni nu ma fac sa ma simt nici inferioara, nici altfel (in sensul rau) ca eu sa fac ce am spus mai sus. Cred ca este doar neplacerea de a fi privita de sus, ca pe toti ceilalti si aleg sa nu cad si eu in admiatie ci sa fac altceva – sa fiu ironica, si asa mai departe. Ar trebui sa-i apreciez pentru ceea ce chiar sunt, chiar daca pastrandu-mi parerea ca atitudinea care insoteste acele calitati nu este umana si ar castiga mai mult fiind mai modesti.

Cand o sa mai intalnesc un om de acest gen… o sa stau cu el de vorba despre ceea ce face, o sa incerc sa il fac curios si in legatura cu ceea ce fac eu, o sa renunt la dorinta de a-l intelege, o sa incerc sa-l accept asa cum e si o sa vad ce putem face frumos impreuna, unind doua talente 🙂