Am presarat rumegus in locul ales, sa nu dea inghetul si sa alunecam
N-am vrea sa ne rupem vreo clavicula sau un gand necurat
Am luat o lopata apoi, un sac de plastic imens si am plecat la cules
La cules de zapada. Uram soarele pe atunci.

Am inceput cu muntii. Ne-am urcat pe Fagaras, pana pe Moldoveanu.
Am gasit acolo o zapada proaspata, ca o pudra de talc.
Am luat o lopata din ea si am bagat in sac.
Un sac special, frigorific.

Am continuat apoi cu partia Kalinderu, am luat si de acolo zapada.
A urmat zapada de pe Kilimanjaro, de pe malul marii, din congelator,
Din Alpi, Alaska si chiar Polul Nord. Zapada din Laponia.
Din Turkmenistan si de pe Casa Alba.

Cand sacul s-a umplut, ne-am intors.
Locul era pregatit. Doar norii se risipisera si deja Martie se apropia.
Nu-i nimic am zis, mai avem timp, sa ne grabim!
Am desertat tot sacul langa rumegus si am facut trei bulgari mici.

Unul pentru tine, unul pentru mine si unul pentru noi.
Le-am rostogolit apoi prin zapada pana le-am facut mai mari, de marimi diferite.
Primul pentru cap, al doilea pentru inima, al treilea pentru picioare.
Le-am asezat unul peste celalalt si ne-am uitat piezis:

In mod ciudat, a iesit un om de zapada foarte pestrit!
Roz, verde, citron, azuriu, grena, violet, portocaliu si argintiu se jucau in lumina soarelui
Pe omul nostru de zapada neterminat. Am zambit si am continuat.
Pe post de gura i-am pus un elastic portocaliu, sa semene cu personajele Orange.
Pe post de nas i-am pus nasul unui bucatar (ramas intr-un sertar).
Pe post de urechi i-am pus doua tamburine, iar pe post de ochi un binoclu, sa vada departe.

I-am pus si nasturi, facuti din bucatele de turta dulce si maini din doua franzele cu carti agatate in varf.
Arata deja foarte frumos! Parca ii mai lipsea ceva totusi… Ii stralucea prea tare soarele pe scafarlie…
Aha! O palarie! Am furat o caciula de la primul trecator si am pus-o omului de zapada.
Acum era perfect!

Ne-am dat putin pe spate sa-l vedem in ansamblu: culorile sclipeau, tamburinele clincaneau,
cu binoclul ne patrundea in suflet, cu nasul ne adulmeca, a facut o pirueta pe loc si cu elasticul sau portocaliu a inceput sa cante:

“Cand cerurile se vor deschide
Si toti vor admira spatiul de jos
Ei vor uita de orice marire
Se vor uita cu respect, curiosi!”

A mai facut o pirueta si s-a topit.