De cand ma stiu lumea imi spune ca sunt (prea) optimista

Nu vad decat partea buna a lucrurilor, calitatile oamenilor, invatamintele din orice situatie oricat de dificila ar fi, si asa mai departe. Imi place sa zambesc, sa rad, sa fac glume, sa ironizez, sa ma joc, sa ma entuziasmez, sa fac totul cu pasiune. De multe ori insa, din prea mult entuziasm si dorinta de a face lucruri care mi se par frumoase, dau impresia ca le pot face desi nu am avut anterior o experienta care sa ma fi facut sigura de asta. Doar cred cu tarie.

Asa ca incep sa fac lucruri simtind ca pot si invat din mers. De multe ori mi-au iesit bine, alteori i-am dezamagit pe cei implicati care si-au format asteptari mai mari decat mine 🙂 Totusi, invat repede si pana la urma, daca au avut rabdare, le-am contrabalansat dezamagirea initiala cu o multumire imbucuratoare. Sau asa imi place sa cred (sper sa nu fi fost din complezenta) 😛

Proactiva cum sunt si optimista ca totul va iesi bine, ca voi reusi, am fost de multe ori numita naiva. Totusi, credinta pe care am avut-o m-a miscat sa fac mai mult, sa devin mai repede ceea ce vroiam. M-a facut sa am ambitie si astfel chiar sa realizez niste lucruri. Tot asa, m-a facut sa ranesc niste oameni sau sa-i fac sa nu prea aiba incredere in mine.  Iar increderea foaaarte greu se poate recastiga. Doar cu multa vointa si, din nou, cu credinta ca voi reusi.

La zodia mea spune ca singura calitate e tenacitatea 🙂

Asa mi-a zis si un om extraordinar, profesor la facultatea pe care am facut-o, in primul an. Aveam o materie grea – Imagologie istorica – unde trebuia sa alegem un conducator, sa citim tot ce a scris, sa folosim un instrument de masura, incat sa-i definim imaginea in functie de niste indicatori (politic, militar, uman, etc) si subindicatori (autoritar, bun strateg, milos, etc). Toata lumea a ales domnitori romani, oameni usor de “imaginat”, eu l-am ales pe insusi Napoleon 🙂 Dupa ce m-am chinuit mult cu lucrarea, foarte mandra am predat-o si apoi m-am dus la examenul care era oral – o parte conta lucrarea si o parte sa stiu teorie. Despre lucrare mi s-a spus ca “are sclipici” insa e foarte slaba, superficiala… Bineinteles ca am vazut negru in fata ochilor si mi-au dat lacrimile de ciuda. Am luat 6.

Insa lucrurile nu s-au oprit aici. Am refacut lucrarea, urmand indicatiile pe care le primisem pe marginea ei, si am fost la marire. Acolo mi s-a spus ca e mai bine, insa tot am scapat mai multe lucruri. Am luat 8. Totusi, lucrurile nu se termina nici aici 🙂 Desi nu aveam voie, am fost si in sesiunea de RR (destinata celor care picau la restanta), din nou cu lucrarea, rerefacuta si teoria rereinvatata. De data aceasta mi-a spus ca da, e iarasi un pic mai bine, insa nu perfect (era o materie stiintifica).  Iar la teorie nu am stiut chiar tot, iar ma enervasem ca nu pot face ceva perfect si in momente de acest gen nu mai gandesc limpede 🙂 Cu toate acestea, profesorul meu minunat, mi-a spus “iti dau 10, pentru tenacitate. ca sa nu mai tot bati drumurile pana aici” 🙂

Cred ca aceasta poveste este foarte relevanta pentru ceea ce inseamna tenacitate si optimism. Da, cred ca am facut putine lucruri perfect pana acum, as putea sa le numar pe degete. Desi mi-a placut matematica si fizica, mai mult mi-au placut oamenii. Iar ei nu sunt niciodata perfecti.

Nu cred ca trebuie sa ii blamam nici pe cei optimisti, proactivi, ca vor sa faca multe lucruri si cred ca or sa le iasa bine, nici pe cei mai pesimisti sau reactivi care fac doar lucrurile care stiu ca vor iesi bine si asteapta momentul oportun.

In final, sa mai spun o mica poveste. Am fost ieri invitata la un film. Dupa ce am platit biletele si ne-am asezat in sala, dupa ora de incepere a filmului suntem anuntati ca s-a stricat ceva la proiector si vor trebui sa ne dea banii inapoi fiindca filmul nu va mai rula. Apoi am fost sa bem ceva, iar eu, optimista cum sunt, am comandat un cocktail Rainbow. Ce mi s-a adus insa, a fost o bautura de o culoare ingrozitoare – exact cea de mai jos, care nu exprima in nici un fel curcubeu, chiar dimpotriva. Insa la gust (da, am avut curaj sa incerc), era impresionant de dulce.

Am zambit, am ras. Viata e uneori ironica 🙂