Nimeni nu are nevoie să demonstreze armonia perfectă care domneşte între diferitele părţi ale corpului nostru. Toate celulele noastre sunt la egalitate. Ochiul drept nu este gelos pe ochiul stâng. Plămânul drept nu este invidios pe plămânul stâng. In corpul nostru, toate celulele, toate organele, toate părţile au unul şi acelaşi obiectiv: să servească organismul global astfel încât acesta să funcţioneze cât mai bine.

Celulele corpului nostru cunosc, în mod reuşit, şi comunismul şi anarhismul. Toate egale, toate libere, dar cu un scop comun: să trăiască împreună cât mai bine posibil. Datorită hormonilor şi impulsurilor nervoase, informaţia circulă instantaneu prin corpul nostru, dar nu e transmisă decât părţilor care au nevoie de ea.

În corp nu există şef, nici administraţie, nici bani. Singurele bogăţii sunt zahărul şi oxigenul, şi numai organismul global decide ce organe au mai multă nevoie de ele. Când e frig, de exemplu, corpul uman dirijează mai puţin sânge spre extremităţile membrelor ca să alimenteze zonele cele mai vitale. Acesta este motivul pentru care degetele de la mâini şi de la picioare se albăstresc primele.

Copiind la scară macrocosmică ceea se petrece în corpul nostru la scară microcosmică, am lua exemplu de la un sistem de organizare care şi-a dovedit viabilitatea de mult timp.

Edmond Wells,

Enciclopedia cunoaşterii relative şi absolute, volumul III