Cand a trecut, iubite?

Parca ieri visam galben-auriu la floarea soarelui tarziu

Imi doream sa inmugureasca degraba, sa rasara pe strada

Mandra, orgolioasa, rea, dar nu putea, era prea devreme…

Si acum? Durere! Sta ofilita, cu fata-i jupuita, plina de rod

Si eu nu pot… sa pricep… Dar am o rugaminte!

Lasa-ma sa iau in pumn seminte, cu apa sa le botez

Si sa le plantez – sa fiu apoi atenta, sa le sarut copilareste,

Sa le sadesc si sa vad cum creste. Floarea soarelui mandra

Sa nu dorm, sa stau la panda. Sa nu pierd nicio petala

Cum rasare, cum se-nfoaie, sa o ard in memorie

Sa o tin minte plina de glorie.

Floare de soare, floare draga, suntem la fel. Ne stingem paralel.

E primavara. Voi angaja doi gradinari
Sa sape pamantul din sufletul meu
Sa smulga buruienile, radacinile moarte,
Tot ce ma tine legata de ceea ce-am fost.

Ma va durea sufletul cu fiecare sapa,
Fiecare buruiana smulsa va fi ca un dinte
Dar stiu ca urmeaza sa raman mai curata
Mai pregatita sa rodesc doar pentru tine.

Le voi spune celor doi gradinari
sa culeaga cele mai bune seminte
Din ochii mei, din ochii tai, din ochii copiilor nostri
Seminte care sa se transforme in flori
Flori care sa ne tina in viata.

Ei vor stii se le planteze cu drag,
Sa le incurajeze sa creasca.
Noi va trebui sa le udam zilnic
Cu iubirea noastra.

Am presarat rumegus in locul ales, sa nu dea inghetul si sa alunecam
N-am vrea sa ne rupem vreo clavicula sau un gand necurat
Am luat o lopata apoi, un sac de plastic imens si am plecat la cules
La cules de zapada. Uram soarele pe atunci.

Am inceput cu muntii. Ne-am urcat pe Fagaras, pana pe Moldoveanu.
Am gasit acolo o zapada proaspata, ca o pudra de talc.
Am luat o lopata din ea si am bagat in sac.
Un sac special, frigorific.

Am continuat apoi cu partia Kalinderu, am luat si de acolo zapada.
A urmat zapada de pe Kilimanjaro, de pe malul marii, din congelator,
Din Alpi, Alaska si chiar Polul Nord. Zapada din Laponia.
Din Turkmenistan si de pe Casa Alba.

Cand sacul s-a umplut, ne-am intors.
Locul era pregatit. Doar norii se risipisera si deja Martie se apropia.
Nu-i nimic am zis, mai avem timp, sa ne grabim!
Am desertat tot sacul langa rumegus si am facut trei bulgari mici.

Unul pentru tine, unul pentru mine si unul pentru noi.
Le-am rostogolit apoi prin zapada pana le-am facut mai mari, de marimi diferite.
Primul pentru cap, al doilea pentru inima, al treilea pentru picioare.
Le-am asezat unul peste celalalt si ne-am uitat piezis:

In mod ciudat, a iesit un om de zapada foarte pestrit!
Roz, verde, citron, azuriu, grena, violet, portocaliu si argintiu se jucau in lumina soarelui
Pe omul nostru de zapada neterminat. Am zambit si am continuat.
Pe post de gura i-am pus un elastic portocaliu, sa semene cu personajele Orange.
Pe post de nas i-am pus nasul unui bucatar (ramas intr-un sertar).
Pe post de urechi i-am pus doua tamburine, iar pe post de ochi un binoclu, sa vada departe.

I-am pus si nasturi, facuti din bucatele de turta dulce si maini din doua franzele cu carti agatate in varf.
Arata deja foarte frumos! Parca ii mai lipsea ceva totusi… Ii stralucea prea tare soarele pe scafarlie…
Aha! O palarie! Am furat o caciula de la primul trecator si am pus-o omului de zapada.
Acum era perfect!

Ne-am dat putin pe spate sa-l vedem in ansamblu: culorile sclipeau, tamburinele clincaneau,
cu binoclul ne patrundea in suflet, cu nasul ne adulmeca, a facut o pirueta pe loc si cu elasticul sau portocaliu a inceput sa cante:

“Cand cerurile se vor deschide
Si toti vor admira spatiul de jos
Ei vor uita de orice marire
Se vor uita cu respect, curiosi!”

A mai facut o pirueta si s-a topit.

Iau frigul si-l rup in bucati

Ti-l dau sa-l pui pe foc, sa se stinga

Ti-l dau sa-ti faci o supa,

Sa racesti in gat,

Sa ti se umfle amigdalele

Ca niste baloane cu heliu

De care 2 batranei care se iubesc

Se agata pentru a iesi in spatiu.

Vor sa paraseasca lumea asta nedreapta

Unde stiu sigur ca unul dintre ei va muri

Si nu pot suporta asteptarea.

Iesind din atmosfera

Raman incet fara aer, simultan

Si se transforma in raze de soare

Ce se plimba de mana la infinit.

Ai sufletul cald, ca o perna pe care un bebelus cu putina febra a dormit toata noaptea.

Inima ta mica, nu fiindca ar fi rea dar fiindca stie sa concentreze multa iubire, bate rapid, parca pentru a o lua inaintea timpului si a trai, astfel, mai mult.

Ai urechile ascutite, pentru a prinde fiecare soapta de-a mea, fiecare cuvant de alint si fiecare semn de exclamatie, atunci cand iti spun ce sa faci. Mereu vrei sa ma faci fericita.

Depinzi de mine si asta nu te deranjeaza. Fara iubirea mea nu poti trai si nici nu vrei, tu stii cel mai bine ca independenta este mai degraba a gandului decat a faptei. Iar tu gandesti foarte mult si nu-mi spui niciodata ce.

Gandind asa de mult, traind inaintea timpului, ai ajuns la o intelepciune la care putini au ajuns. Tu stii deja, aproape totul.

Stii ca viata este atat de lunga pe cat vrei, fiindca poti trai mai multe vieti in vis, la care se aduna si cele pe care le cunosti, a mea si a altora. Stii ca soarele rasare si apune, pasarile zboara, gandacii misuna si astea 3 sunt deja foarte mult. Fiecare ascunde mistere imense, pe care le poti studia ani intregi.

Iti plac lucrurile simple. Mangaierile, locurile ascunse sau culmile inalte. Esti introvertit, dar si asertiv in acelasi timp. Stii ce vrei si obtii cu usurinta, fiindca nimeni nu poate sa te refuze. Nu are de ce. Oferi de fiecare data foarte mult in schimb, ceva ce nu se gaseste pe toate drumurile – iubire neconditionata si calm.

Esti in acelasi timp tatal si fiul meu, fratele si iubitul, dar nu ai sex, la fel ca ingerii. Poti sa iubesti un baiat sau o fata cu aceeasi daruire, fara sa fie nimic sexual intre voi. Esti ca o bunica sau un bebelus, fiindca esti totul.

Multumesc, pisoi 🙂

Jocul de sah, viata noastra impreuna, nu trebuie sa fie o lupta,

poate fi un dans.

Eu inspir, tu conduci, mutam cate o piesa echivalent, ambivalent, echilibrat,

pana ajungem fiecare in intimitatea celuilalt,

in randurile regilor, reginelor, nebunilor, cailor si turelor.

Regii sunt ratiunea,

Reginele, emotiile creatoare, puternice, initiatoare,

Nebunii sunt emotiile distructive, gandurile ascunse, pasagerii nostri intunecati,

Caii sunt dorintele copilaresti, iar Turele sunt nevoile pe care le avem:

de stabilitate, iertare, afectiune si acceptare.

Pionii sunt miscarile noastre, actiunile care ne plac sau pe care trebuie sa le facem.

Pionii merg la servici, fac ordine in casa sau se plimba in parc.

Pionii sunt importanti, nu-i scoatem de pe tabla niciodata, doar le schimbam locul

pe ritmul muzicii interioare.

Secretul este ca regele sa ajunga langa rege, regina langa regina, nebunii sa taca, turele sa pazeasca si caii sa se joace in voie in iarba.

Secretul este ca toate piesele de sah sa fie albe. Viata ta si viata mea sa semene, sa se confunde si sa se contopeasca,

ca intr-un dans pe melodia Play it by trust. Artist: Yoko Ono.

In acest fel, “Sah!” nu se va striga niciodata. “Te iubesc!” insa, de multe ori.

Timpul si spatiu sunt relative, stii bine,

Daca tu ai fi Calea Lactee si eu Andromeda

Peste 4 miliarde de ani ne-am ciocni rau de tot

Insa asta deja s-a intamplat.

Tu aveai 3 miliarde de stele, iar eu 1 trilion. Ha! Te-am batut!

Totusi, dupa ce ne-am ciocnit, in loc sa devenim o singura constelatie,

Ne-am despartit din nou, cu totul diferiti fata de cum eram inainte.

Acum avem fiecare cate 500 de miliarde de stele – le-am impartit,

Eu am luat mai multe pitici albe, tu mai multi giganti rosii

Astfel ca eu am devenit mai albastra si tu mai portocaliu.

Din fericire, in Marea coliziune, Soarele nu s-a lovit de Proxima Centauri

Dar nici nu s-a creat un frumos si luminos Quasar, asa cum era de asteptat.

Pur si simplu ne-am lovit ca doua galaxii imense, ce au plecat apoi mai departe.

Gaura neagra din centrul nostru s-a adancit, radiatiile s-au marit,

Dar acum suntem mai complete, avem mai mult potential de a crea, in sfarsit,

Noi planete cu viata.