De cand nu ati mai citit o carte care sa va dea peste cap? Sa va arunce in sus printre firele de inalta tensiune, deasupra blocurilor, sa va lase sa plutiti un pic deasupra Bucurestiului si apoi sa dea cu voi de asfalt, sa stearga cu voi pe jos, sa va loveasca de toate bordurile? De cand? Poate niciodata? Dilar pentru o zi poate face asta. Si va va placea la Nebunie! 🙂
Aparent, o carte politista. In fapt, o carte despre droguri. In esenta, o carte cu multe idei, imagini si senzatii. O carte cu ganduri despre lume, viata si oameni. O carte cu pasaje poetice macabre, filosofice sau erotice. O carte cu injuraturi si bucati de pictura suprarealista. O carte care te poate face sa razi nestapanit, sa simti ura, iubire sau excitatie sexuala. O carte care te poate face sa plangi, pe ascuns sau in public, depinde unde o citesti. O carte scrisa de parca Andrei Ruse a crezut nu va mai scrie niciodata.
Deschide usile perceptiei. The Doors se aude pe fundal. Incepe calatoria.
Un barbat la 40 de ani are criza varstei de mijloc. Atunci revede ce a facut in viata si i se pare putin. Vrea mai mult. Vrea sa-si demonstreze lui si familiei lui ca poate mai mult. Politist, se afla in mod simbolic in apararea statului, a sistemului social in care traim. Ce fac politistii? Baga la inchisoare infractori. Ce inseamna inchisoarea? Lipsa de libertate.
Pe baricada opusa, infractorii in cazul nostru sunt dealerii si consumatorii de droguri. Ce inseamna drogurile pentru ei? Un altfel de libertate. Una care deschide mintile, rupe barierele constientului, scufundandu-te in inconstient – acea lume de vis, de cosmar, de adevar. Singura lume in care poti incerca mai multa sinceritate. Sigur, exista si alte metode de a ajunge acolo, dar drogurile sunt o scurtatura. Si inca una placuta. Periculoasa daca exagerezi. Iar ele te fac sa exagerezi.
Avem pe de o parte o excursie in lumea drogurilor, unde aflam care sunt efectele catorva dintre ele si ce ti se poate intampla daca iei o supra-doza. Pe de alta parte, drogurile sunt doar un pretext pentru a-i pune pe oameni fata in fata cu ei insisi, pentru cateva marturisiri.
Imagineaza-ti ca inchizi ochii, iar cand ii deschizi esti intr-un parc de distractii. Iarba ar fi caruselul – multe imagini, detalii, culori, te invarti usor printre idei si senzatii. Ketamina ar fi roata cea mare – totul devine mai lent, miscarile pe care le faci, vorbele pe care le spui, pamantul, aerul se misca mai incet, pana la urma ti se face rau si ai o cadere de glicemie. LSD-ul ar fi casa groazei – multe camere diferite, iluzii optice si halucinatii uluitoare, iar Metamfetamina roller coaster-ul – fiecare senzatie e  de 10 ori mai puternica si in loc de adrenalina, simti multa, insuportabil de multa iubire.
Apoi ar fi Bucurestiul, Jim Morrison, Aldous Huxley, mancarea, brandurile, reclamele, artificialul, minciunile, rutina. Cateva bucati:
“Trec printre oameni ca printre jaloane. Cersetorii imi spun sa-ti ajute Dumnezeu, si chiar daca-s grabit, nu uit sa le arunc la fiecare cate o hartie de un leu, am pregatit un teanc special pentru asta. Am nevoie de rugaciuni si de vorbe ieftine, energia lor ma face sa-mi tin spatele drept. Azi cred in superstitii si sunt atent la pisici negre, la scari, pornesc dupa fiecare oprire la o intersectie cu dreptul si asa mai departe.”
“Muzica poate sa fie deshidratata, ca un aperitiv prost. Muzica buna, ca cea a Nebunului, era suculenta.”
“(…) zambeam intruna, atat de puternic, incat mi se strangea toata pielea fetei spre gura. Si vroiam mai multa piele, cat mai multa, sa se intinda pe zeci sau sute de kilometri si s-o pot trage pe toata. Atat de tare zambeam.”
“(…) cobor capul si nimeresc cu privirea intr-o vitrina plina cu tot felul de mezeluri. Nu sunt altceva decat animalute dragalase. Schingiuite, taiate de vii, urland. Injunghiate sau curentate. Inghetate. Transportate in dricuri cu congelatoare. Feliate. Aromate. Preparate. Imi vine sa vomit.”
“Am apropiat flacara, varful ei invizibil, de capatul tigarii. Am tras si am auzit hartia murind.”
“Ea era frumoasa ca un copil. Radia. Si parul acela asiatic, negru si drept, ii cobora pe spate in forma de V. Cand se rotea i se puteau observa sanii mici si roz… m-a vazut si s-a oprit brusc. Ma fixa cu ochii ei mari si portocalii. Nu stiam ca oamenii pot avea ochii portocalii. Nici macar in vis.”
“Ei interzic ce pot face drogurile din oameni. Dar drogurile nu pot scoate din oameni nimic in afara de ceea ce ei sunt deja.”
“Suntem falsi. Ne aratam numai pozele in care iesim bine. Cand de fapt am inchis inauntru niste copii care vor sa faca lucruri traznite.”
“Am bagat nasul in parul ei pufos, carliontat, care mirosea a migdale uscate si lapte proaspat, fiert.”
“N-am mai satisfacut nicio femeie asa. Sunt un zeu. (…) totul incepe sa faca sex alaturi de noi. Chiar si peretii se fut intre ei, asta simt, desi raman la locul lor.”
“Ai mare grija de pielea ta acum ca vezi cum lumea-i condusa de un nebun care i-a convins pe toti prostii sa le fie rusine de ei insisi. De sexul lor, de iubirea lor, de hainele care nu-s la moda, de gesturile stangace, de saracie, de schimbare, de tot ce-i altfel, nu, domnilor? Si tipa spre Casa Poporului: – Fie-va sila de voi si teama de moarte, tineti-va mintea ocupata si consumati. Consumati! Sa nu mai ramana nimic aici, in afara de pamant uscat si o apa jegoasa.
“(…) la prima statie de metrou unde vezi o adunatura de oameni, cu capul in pamant, care daca se privesc, o fac pe furis, speriati? Sunt teleghidati de o telecomanda virtuala care-i trimite acasa sau la munca, ce-i asta? Cum am ajuns aici?”
“Iadul incepuse sa se dezlantuie in fata mea… asfaltul din parc, betoanele din jurul nostru, plasticele, luminile colorate artificiale care se vedeau pe blocuri, toate erau niste mutatii grotesti, niste jucarii urate ale unor copii frustrati.”
“(…) raspunsurile erau toate acolo ca un banc de pesti. Lasai plasa si scoteai cu sutele, cu miile odata. Mint! Iti sareau direct in barca si-ti zambeau.”
“Dumnezeu iti va spune: (…) Am nevoie de oameni care sa vada. Care sa fie pregatiti sa vada, caci tamplele mele pulseaza in ochii vostri. Inchideti ochii doar cand se usuca sau sunt obostiti (…) Iar eu voi pune in fata voastra lucruri pentru care sa traiesti. Sa plangi si sa razi.“
“Suntem toti in rahatul asta numit viata, si nu pentru foarte mult timp, asta trebuie sa intelegem. Ok, nu suntem toti la fel, nu trebuie sa ne iubim, pentru ca oricum ar fi ceva fals, ceva ipocrit; nu ne putem iubi, dar putem avea grija macar mai mult unul de celalalt.”
Desfaceti-va centurile de siguranta. Calatorie placuta!
