Control. Respir, inspir, expir. Inspir de doua ori si expir o data. Ma linistesc. Nu trebuie sa mai fie mult pana vine cineva sa ma scoata naibii de aici. Volanul ma apasa pe burta si inca aud rotile cum se invart scartaind ingrozitor. As vrea sa-mi duc mainile la urechi, insa nu le pot misca. Aveam impresia ca numai in filme se intampla asa ceva. Sau in cartile proaste. Nebuna de femeie iubeste un barbat, se urca in masina si vrand sa-i faca o surpriza la ora 11 noaptea alearga pe autostrada pana la el. Asta pana vede ceva intunecat pe drum, franeaza si incepe sa piarda controlul. Am spus ca face toate astea iarna, pe polei, la -12 grade? Macar nu simt frigul. Adrenalina imi fuge prin vene ca alergata de caini.
Daca mor? Daca ceva mi-a fracturat coloana si nu simt destula durere incat sa-mi dau seama? O sa vina o echipa de la SMURD sa ma descarcereze, o sa-mi spuna ca din pacate nu mai pot face nimic, ca daca ma misca o sa mor. Si le-am redirectionat si 2% din impozitul catre stat. Bani aruncati in vant.
Si daca mor, ce? O femeie nebuna mai putin. Klaun probabil doarme la ora asta si nici nu banuieste ce surpriza vroiam sa-i fac. Sau ce surpriza o sa aiba dimineata cand o sa afle cand sunt la spital. Sau la morga. Macar sa fiu undeva, sa nu mor aici ca proasta in frig.
Bine. Deci acum ca m-am plans, sa incep sa fac ceva. Incerc sa ma trag de la locul meu. Mmmm… Cine a inventat schimbatorul de viteze? Ca sa-mi intre mie acum, ma scuzati, unde la ora asta trebuia sa fie altceva, mai placut. Uh. Bine ca ma pot misca. Mainile erau sub mine, nu stiu cum au ajuns acolo. Iar picioarele se pare ca sunt intregi, doar putin strivite sub bord.
Ok. Deci masina mea e varza. S-a rasturnat, s-a lovit de ceva si s-a scofalcit ca intr-o durere de stomac. Opel Corsa argintiu, cumparat chiar anul asta. Oare daca am CASCO se mai poate face ceva?
La naiba, mi s-au rupt tocurile. Arat ca o gasculita inghetata, dar macar am reusit sa ies din masina. De ce nu m-am nascut la Ecuator? Ar fi fost atat de cald incat as fi zis, atunci cand as fi atins capota, “degetele imi frig” si nu “mi-e frig la degete”. Intotdeauna m-a amuzat cuvantul asta, “frig”. Ce ipocrit. Poate lua sensuri total opuse, in functie de cum vrei sa-l folosesti. O curva.
Bun. Si acum ce? Masinile vajaie pe langa mine de parca nici n-as fi. Cu masina pe ‘banda de stationare accidentala’ nici ca ma baga cineva in seama. Daca as fi ramas in mijlocul drumului oare ar fi catadicsit cineva sa opreasca, sau m-ar fi depasit ca pe o groapa, injurand?
Helloo! E aproape 12 ceasul si nu sper sa ma trezesc din cosmarul asta stupid. Fac semne la masinile care trec, poate are vreuna suflet. Se pare ca nu.
Clar. Sunt pedepsita fiindca n-am stat acasa, cuminte, in patul meu, si a trebuit sa alerg catre oameni care nu m-au chemat. Klaun ar fi facut o criza de isterie cand m-ar fi vazut, mi-ar fi tinut o pledoarie demna de un discurs electoral, cum ca n-ar fi trebuit sa plec, sa-mi risc viata (cam ar avea dreptate aici), ca as fi putut sa dau un telefon doar, sa vorbim si apoi sa ne vedem maine, ca oamenii sanatosi la cap. Eu as fi tacut si dupa ce ar fi terminat l-as fi sarutat. M-ar fi dus in baie sa ma spele, mi-ar fi facut un ceai cald si m-ar fi bagat in patul lui de hotel cu miros de levantica si otet. Ar fi lasat lumina aprinsa si ar fi inceput sa ma mangaie, sa-mi spuna ca e langa mine chiar daca nu e. Ca nu trebuie sa ne vedem zilnic, fiindca mai important e sa putem fi impreuna chiar daca nu suntem. Ar mai fi repetat asta de cateva ori, apoi am fi facut dragoste. De cateva ori.
Cred ca o sa fac pneumonie. Mai bine incerc sa-mi gasesc mobilul, sa sun la 112 sau ceva. Alo, Klaun, eu sunt. Ok, vreau sa nu te sperii. Sunt pe autostrada, veneam spre tine si am avut un accident. Ok, te-ai speriat. Acum linisteste-te te rog ca sa putem rezolva ceva. Masina nu mai e functionala, e al naibii de frig si mi s-au rupt tocurile. Unde sunt? Habar n-am. Ultima data stiu ca am trecut de km. 45. Tin minte asta fiiindca am ras. Mi-am amintit cum numaram noi bornele cand mergeam la munte vara. 10, 20, 30, 45. Nu, nu cred ca sunt in soc. Doar ma gandeam. Nu, nu vreau sa vii. Mai suna si tu la politie, salvare, eliberare sau mantuire, ceva. Merci. Ma suni daca ai un raspuns. O sa incerc sa ma bag inapoi in masina. Si eu te iubesc. Bine, nu o sa inghet. Doar pentru tine. Pa.
Stau si ma gandesc. De ce las eu dragostea sa-mi ia mintile in asa hal? De ce trebuie sa ma simt ca un soarece drogat ce alearga fara sa stie de ce in rotita lui, sperand ca astfel va ajunge undeva? Tara unde totul e facut din cascaval e numai in mintea lui, iar el e prins intr-o cusca. Doar rotita ii da senzatia de libertate. Ii da senzatia ca prin vointa lui, poate face lucrurile sa mearga… Ca poate avea vreo influenta asupra vietii lui mici si puturoase. Si alearga, alearga, pana moare. Sau pana se trezeste si-si da seama ca usita de la cusca e deschisa. Trebuie doar sa se hotarasca sa plece.
Mi se pare lipsit de demnitate sa nu poti avea control asupra ta. Sa trebuiasca, fara sa stii de ce, sa te trezesti la ora 10 din pat, sa te imbraci si sa iesi pe viscol afara, sa iei masina si sa conduci pana faci accident. Pana ti se rup in doua rotita si visul cu tara de cascaval. Trebuie doar sa ies din cusca si o sa fiu libera. Fara Klaun, fara iubire, dar libera. Sa-ti schimbi dieta, asta e adevaratul secret. Daca poti manca si altceva decat cascaval, atunci poti deveni fericit. E o chestie de gust.
Asa ca, gata. Auzi, ca vine si salvarea. Abia astept sa-mi puna niste perfuzii dulci. Sa ajung la spital si sa mananc o supa nesarata. Un pilaf cu ciuperci din conserva. O sa fiu cu adevarat libera, iar delimitarea dintre a fi sau nu cu cineva o sa fie din nou clara. Nimeni nu e langa tine chiar daca nu e. Nu poti fi impreuna daca nu esti. Atat de simplu.
