Viitorul e o bucată de lut
Mâinile tale crează în Prezent, cu acest lut, forme diverse:
De la monști la îngeri
Pomi și flori
Pași de dans sau zile însorite de ianuarie
Nu se opresc din creat nici un pic
Nici când dormi: crează vise sau somn odihnitor
Răsuciri de pe-o parte pe alta sau luaturi în brațe dulci-drăgăstoase.
Și pe toate aceste creații apuci să le ții în mână doar un pic…
Apoi ele dispar din realitate și apar în MUZEUL AMINTIRILOR, din Trecut
Acest muzeu sălășuiește în Memoria ta
Și chiar lângă ea există Imaginația, care cuprinde LABORATORUL DE IDEI NOI, plin de forme de lut potențiale
Nu mereu ai lut cu care să creezi acele forme potențiale, sau nu mereu ies așa cum ți-ai fi dorit
Dar, de multe ori, formele pe care le creezi îți plac, le iubești și le așezi frumos pe rafturi strălucitoare, pe care le vizitezi foarte des.
Viitorul e o bucată de lut
Mâinile tale crează în Prezent cu acest lut forme diverse
Nu se opresc din creat niciun pic
Și pe toate aceste creații apuci să le ții în mână puțin…
Apoi ele dispar în Trecut
în MUZEUL AMINTIRILOR, în Memorie.
în Imaginație ai LABORATORUL DE IDEI NOI
Unde se găsesc forme potențiale.
În fiecare moment creezi ceva: o formă dorită, sau una nedorită
Un monstru, o zână, praf, o prăjitură, o fantomă sau un parc întreg de distracții
Tu ce vei crea azi?
Ai camere în Muzeu închise vizitatorilor?
Laboratorul tău de idei noi cu ce se ocupă?
Unde găsești lutul potrivit pentru ideile tale cele mai dragi?
Știi să creezi împreună sau doar separat?
Care sunt cele mai reușite creații ale tale?
Dar mâine? Mâine ce vei crea?
Viitorul e o bucată de lut
La școală
Iubire, vreau să mă trezesc dimineața la șase, să merg la școală
Să-mi pun uniforma albastră, două funde în păr și să pornesc la drum
Astăzi am istorie, geografie, matematică și română
Învățăm perioada dintre 5 și 6 ani a vieții tale, cu evenimentele istorice importante: mersul la grădiniță în grupa mare, călătoria în Grecia și vizita la Antipa. Dacă mai avem timp discutăm și despre primul-Crăciun-fără-zăpadă și cearta cu Daniela. Dacă nu, le lăsăm pentru data viitoare.
La geografie studiem deșertul cotului stâng și dealurile genunchilor. Vreau să mă înscriu și la opționalul de meteorologie. Meteorologia ochilor tăi, cu intemperii sau zile senine. Poate voi reuși chiar să deduc vremea, din micro-expresiile prevestitoare.
Matematica e cea mai grea. Aici studiem ecuațiile emoțiilor tale.
A + B = C, unde A sunt cuvintele “nu-mi pasă, faci ce vrei”, B este iubirea și C tristețea profundă.
A + B totul la pătrat = a pătrat + b pătrat + 2ab, unde A este faptul că dreptul la locuință nu este acordat prin lege, B valoarea Dreptății și pătratul determinarea cu care te miști prin viață.
Suma pătratelor catetelor este egală cu pătratul ipotenuzei. Unde catetele sunt două amintiri dureroase pe care le-ai avut și ipotenuza motivația de a fi mai bine.
Cele mai grele sunt ecuațiile logaritmice ale fricilor tale.
Dar le dau eu de capăt.
La română studiem astăzi cinci cuvinte care îți provoacă bucurie, cu etimologia lor, conotațiile și denotațiile aferente: căpșuni, paracliser, renaștere, jupân și fantasmagoric. Facem propoziții cu ele și primim temă pentru acasă o compunere care să le conțină pe toate.
Și gata pe ziua de azi, deja am obosit, merg să-mi fac temele și să-mi pregătesc ghiozdanul pentru mâine. Mâine avem: muzică, desen, sport și educație civică.
Studiem melodiile pe care le cânți spontan în minte, desenăm animalul tău putere, ne menținem corpul în formă, ca să putem ține pasul cu tine și învățăm câteva bune-maniere la masă.
Ah, să nu uit să-mi fac și temele pentru joi! Avem biologie, fizică, chimie și literatură universală comparată. Studiem sistemul tău digestiv, timpul tău relativ și atomii care-ți alcătuiesc pielea. La literatură avem de citit prima carte de care te-ai îndrăgostit. Mai urmează și astronomia alunițelor tale, religia credințelor tale despre tine, limba franceză și limbajul iubirii.
Va fi o săptămână plină. Și sper să iau note mari dacă mă ascultă. Până acum am doi de zece la română, un nouă la istorie și un șapte la mate.
Până acum, mi-am dat deja seama
Că te iubesc.
Și încă o noapte
O noapte
Încă o noapte
Și încă o noapte
Și încă o noapte
Și încă o noapte
Și încă o noapte
Și încă o noapte
Și încă o noapte
Și încă o noapte
Și încă o noapte
Și încă o noapte
Și încă o noapte
Și încă o noapte
Și încă o noapte
Și încă o noapte
Cu tot cu fiecare dimineață.
Și câteva prânzuri.
Și dacă
Și dacă țigara e doar instrumentul prin care scoatem afară ceața din noi?
Cu fiecare expirație mai suflăm afară un vălătuc de ceață
Lăsând în urmă aerul mai clar,
până se adună ceață din nou.
Și dacă ți-aș spune că ceața se formează atunci când există temperatură scăzută și umiditate mare
Și-ți ascunde realitatea așa cum e ea?
Putem sufla ceața afară din noi
Sau putem să facem un foc, la care să ne încălzim
Să dezaburim geamurile, să risipim ceața
Cel puțin cea din jurul nostru
Iar cu cea de la depărtare
Să ne obișnuim.
Să jucăm baba-oarba alergând prin ceață
Să ne împiedicăm, să ne lovim, să ne ridicăm și să râdem
Să plesnim peste față oamenii pe care-i întâlnim
Sau să-i mângâiem, dacă putem, chiar fără mânuși
Făcându-le și lor poftă să-și facă un foc
Sau să joace baba-oarba cu noi,
Înaintând în ceață cu ochii legați
La fel cum dansezi pe podeaua lucioasă cu ochii deschiși.
Și dacă bricheta e acolo doar să ne aducă aminte de foc?
Scrumiera păstrează memoria unei nereușite.
Impersonări
Uneori îmi ies pe gură
Vorbele tale
Mă uit în jur
În mine
Îți simt parfumul
pielii abia ieșite din duș
Dar nu ești aici
Suntem doar eu și vânzătorul
Așteaptă să-i dau banii
Și nu înțeleg ce vrea
Ți-am dat tot ce-am avut
Îi zic
Iar el nu înțelege
Ia sticla de suc în mână și repetă:
Trei-zeci-de-lei-domnișoară
Ce înseamnă trei-zeci-de-lei?
Când organele tale funcționează
Dar tu nu ești acolo?
Ești pe o canapea care scârțâie
Și are două arcuri stricate
Tapițerie aspră
Și o bibliotecă lăcuită în lateral
Domnișoară-sunteți-ok?
Îi las portofelul pe masă, iau sucul și plec
Ți-am dat tot ce-am avut
Îi spun femeii care tocmai intră în magazin
Se uită la mine cu privirea soțului ei
Și îl salută pe vânzător
Făcându-i cu mâna
fiicei ei
spunându-i: E soare afară
Așa cum mama ei
Îi spunea uneori
Ca s-o înveselească.
Gând de seară
Așa cum băieții
Iau fetele pe la spate
Și le învață cum
Să țină tacul
Să țintească
Și să lovească
Bila albă
Așa te-aș îmbrățișa
Și eu
Ți-aș ține mâna dreaptă
În mâna mea
Și te-aș învăța să scrii
O poezie
Despre cât de mișto
Ești.
Covorul
Baby, hai să măturăm covorul
Să îl aspirăm bine și apoi să ne facem curaj
Să ne uităm sub el
Bem un whiskey înainte, să ne țină de cald
Și ridicăm mai întâi un colț
Un vifor mușcător iese de sub el
Dar nu-i nimic
Ne punem ochelarii de schi, costumul de scafandru
Și îl dăm la o parte pe tot
Ce am ascuns noi sub covor
O lume întreagă.
Partea bună e că suntem împreună
Și pornim la drum în trecut ca pe Camino
Cu pantofi buni și șosete sport
La final, după ce curățăm și punem totul la loc
Va rămâne doar o pajiște goală
Pe care, goi, ne vom rostogoli.
Baby, hai să măturăm covorul.