Gia Codrescu

despre comunicare, cunoastere, curaj

Improvisneyland

Written By: Gia Codrescu - Dec• 06•10

Minunat! Incredibil! Hilar! Surprinzator! Genial! Teribil! Nemaipomenit! Multicolor! Splendid! Nemaivazut! Amuzant! Folositor! Nu, nu este textul de reclama al unui produs de calitate germana. Nici anuntul strigat in gura mare de un clovn pentru a atrage trecatorii la un numar de circ. Este reactia fireasca a celor care au fost la workshopul Improvisneyland si la spectacolele lor 🙂

Luna trecuta m-am inscris la workshopul de improvizatie tinut de trupa de improvizatie initiata de Axel Moustache pe care il stiam din intalnirile pantomimice cu Pass-Partout si Dan Puric, Axel facand parte si din aceasta trupa. Apoi, o data pe saptamana de la 8:00-10:00 pm. in calda si primitoarea locatie cu carti Books Express grupa noastra s-a intalnit si s-a jucat… dar deloc in joaca! 🙂

Am facut jocuri pe care le fac si studentii la teatru. Aparent jocuri, insa in fapt exercitii: de cunoastere, de atentie, de imaginatie. Exercitii pe care daca le practici destul de mult timp te ajuta sa ii cunosti mai repede si mai bine pe cei de langa tine, sa fii mai atent la ei si la ce se intalmpla in jur, sa te concentrezi mai bine, sa iti invingi cenzura, sa iti eliberezi imaginatia, pe care in acelasi timp sa o controlezi-canalizezi spre un anume scop si in final, sa poti sa intri in orice rol, sa construiesti povesti. Toate acestea bune in improvizatie pe scena, sau in viata, in fiecare zi.

Un workshop care te ajuta sa te cunosti si pe tine mai bine, care te provoaca sa-ti depasesti limitele/ frustrarile/ autoconstrangerile, sa gandesti mai repede si mai logic, sa iti ascuti imaginatia… Minunat! 🙂

Puteti sa vedeti produsul finit in urma anilor de exercitii in spectacolele lor, in fiecare vineri, sambata si duminica 🙂 Si daca aveti putin curaj si curiozitate, puteti sa va inscrieti la urmatorul workshop care va incepe de anul viitor: cu incepatori sau avansati. Stati cu ochii pe improvisneyland.ro si veniti la spectacole. Fiecare e diferit, avand in vedere ca se construieste pe loc si veti ramane foarte surprinsi cand veti vedea ce se poate face, cu 4 minti deschise, 1 cantator la clape si 1 titlu ales de public 🙂

Pana una alta invat, iar in weekend merg sa-i vad pe profesionisti in Scala Pub. Pentru ca fiecare spectacol e altfel! 🙂

Numai zambete! 🙂

Trei povesti scrise in doi

Written By: Gia Codrescu - Dec• 03•10

Acum ceva timp, pornind de la super-amuzantul post de aici: Men are from Skylon 4. Women are from a breakfast nook on Earth – unde in urma unui exercitiu de scriere creativa doi studenti (baiat si fata) au ajuns sa se certe groaznic fiindca fiecare avea in cap o cu totul alta lume, taskul fiind sa scrie impreuna o poveste (fiecare scriind alternativ cate un paragraf) am pornit si eu acest experiment. Partenerii pe care i-am ales au fost: Vlad, Codrut si Mama 🙂 Hai sa vedem ce-a iesit – trei povesti diferite (inca fara final), plecand de la acelasi paragraf:

1. Prima calatorie

EU: Claudiu mergea ingandurat pe strada, singur, tarandu-si picioarele prin frunzele cazute de toamna. Ii placea in special sa calce pe cate o frunza uscata, sa auda cum se crapa, crocanta. Totul era auriu in jur, linistit si cald, doar gandurile lui se loveau intunecate, ametite, furioase, de peretii sufletului, cautand innebunite o scapare, o gura de aer, o rezolvare. Claudiu insa le lasa se se dea cu capul de toti peretii, incercand sa le ignore, studiind acum cu atentie scandurile gardului pe langa care trecea. Deodata…

VLAD: un caine latra puternic in curtea din partea stanga si tanarul tresari si facu fara sa vrea un pas in lateral. In mintea lui sunetul se auzi ca un ‘Stai, politia!’ si simti cum picioarele i se incalzesc gata de fuga in timp ce spinarea si bratele tremurara a rece. Se gandi: “Ce vor zice toti daca m-or prinde? Cum ma mai intorc eu la liceu? Asta merit poate, niste luni de puscarie”. Si se linisti putin, imaginandu-si ca asta ar fi ceva mai usor decat sa fie obligat sa-si continue viata in libertate fiind stiut de toti ca hot.

Respira adanc si se hotara sa se calmeze. In fond, tot ce facuse fusese sa ia de pe biroul profului de fizica cheile de la laborator, sa se inchida acolo noaptea trecuta si sa lucreze la generatorul pe care vroia sa-l construiasca. Probabil ca exagera. Sigur. Cine sa afle de mica lui aventura? Plus ca pusese cheile la loc dimineata. Bineinteles, luase cu el cand plecase si doua discuri magnetice… Dar poate ca nu-si va da nimeni seama. Tot ce trebuia sa faca era sa se linisteasca, sa-si amuteasca gandurile interioare si sa nu se mai sperie de fiecare caine care latra. Cand ridica ochii insa…

observa in departare doua persoane cunoscute oprite in drum, discutand, la vreo 50 de metri in fata. Maica-sa si proful de fizica. Se gandi: “Fir-as, asta mai lipsea. Daca astia pun cap la cap ceea ce stiu fiecare despre mine sunt mancat. Nu vreau sa se duca si experimentul asta pe apa sambetei. Si asa am destule probleme. Transformatoarele pe care le am sunt slabe, bani de piese calumea nu am, timp de lucru e putin, dar totusi.. ce fac astia doi impreuna? Si ce sa fac eu acum? Sa ma duc sa vorbesc cu ei sau sa o tai rapid spre casa ocolind pe alta strada?

Claudiu se gandi la calatoria lui pe Selen45 si simti ca totul se poate duce de rapa daca nu va face ceva destept in urmatoarele 20 de secunde. Baga atunci instinctiv mana in buzunar si simti puzzle-ul rece, de metal, pe care il purta mereu cu el. Era un puzzle din acela logic, cu trei piese de metal prinse una in cealalta, pe care le puteai desparti doar in urma unui algoritm complicat. Le invarti intre degete si ca de obicei, ii veni ideea la timp. Trebuia sa se duca la ei, senin, zambitor si sa-i salute, propunandu-le o masa impreuna, diseara, pregatita de el. „Asta ii va lasa cu gura cascata, fiindca nu s-ar fi asteptat niciodata la asa ceva si ii va face sa se gandeasca la ce am spus, uitand de lipsa mea din noaptea precedenta”. Zis si facut…

2. La halba cu vin

EU: Claudiu mergea ingandurat pe strada, singur, tarandu-si picioarele prin frunzele cazute de toamna. Ii placea in special sa calce pe cate o frunza uscata, sa o auda cum se crapa, crocanta. Totul era auriu in jur, linistit si cald, doar gandurile lui se loveau intunecate, ametite, furioase, de peretii sufletului, cautand innebunite o scapare, o gura de aer, o rezolvare. Claudiu insa le lasa se se dea cu capul de toti peretii, incercand sa le ignore, studiind acum cu atentie scandurile gardului pe langa care trecea. Deodata…

CODRUT: Deodata, acest tanar domn, olimpic la geografie si franceza in liceu, corijent la matematica in facultate, realiza ca nu mai este tanar. I se paru ca varsta si nu viata omului este ceea ce conteaza. Ca podoaba capilara este mai importanta decat cea cenusie. I se paru ca buzele crapate si picioarele cracanate il impiedicara sa posede mai mult de 2 femei pana atunci. Claudiu isi ridica barbia si scruta trotuarele. Vazu o carciuma in care intra, tinandu-si respiratia. Nu era fumator dar avea sa devina.

Din momentul in care a trecut pragul acelei mizerii de carciuma – “La halba cu vin” – se hotara sa inceapa sa-si traiasca viata, asa cum ar fi vrut din totdeauna sa fie. Asa ca se duse direct la bar, se puse in fata barmanului si zise: “O halba cu vin!”. “Ne pare rau, nu mai aveam decat la pahar”, ii raspunse barmanul, si-i puse in fata un pahar elegant, cu picior si vagi urme de ruj pe buza. Claudiu stranse scurt din dinti si realiza blestemul care il pandise din totdeauna asa cum pe altii ii pandeste nevasta. Se hotara insa sa nu se lase asa de usor si ii facu semn din cap sa toarne. Era un vin rosu inchis ce mirosea a tanin, mosc si dusumele proaspat spalate. Bau doua guri mari si se gandi cum sa ajunga la performanta de a avea 6 femei intr-un timp cat mai scurt, pentru a o egala pe fosta in ceea ce priveste numarul de parteneri…

3. Secretul Mihaelei

EU: Claudiu mergea ingandurat pe strada, singur, tarandu-si picioarele prin frunzele cazute de toamna. Ii placea in special sa calce pe cate o frunza uscata, sa o auda cum se crapa, crocanta. Totul era auriu in jur, linistit si cald, doar gandurile lui se loveau intunecate, ametite, furioase, de peretii sufletului, cautand innebunite o scapare, o gura de aer, o rezolvare. Claudiu insa le lasa se se dea cu capul de toti peretii, incercand sa le ignore, studiind acum cu atentie scandurile gardului pe langa care trecea.

MAMA: Deodata, printr-o crapatura a gardului, zari un plic indesat, mototolit, ce parea ca vrea sa astupe un gol prea inestetic al gardului. Intrigat de “nesimtirea” celui care murdareste cu resturi chiar si gardurile, se gindi sa faca o fapta buna si strecura cu doua degete plicul botit din gard. Il cantari in mina si se mira putin, pentru ca era destul de consistent. Uita de gindurile sale si incepu sa studieze plicul care, constata uimit, era sigilat, dar era nescris. “Ei, o fi iar o reclama din alea idioate de la Provident”, isi zise in sinea lui, totusi, curiozitatea il mina si deschise plicul. Din el cazu o fotografie alb-negru si se asternu peste frunze cu dosul in sus. (sau cu fata in jos, pentru pudibonzi). Se apleca sa o ridice, cu incetinitorul, iar cind o intoarse, figura care il privea cu ochii nesfirsit de tristi din cadru il facu sa ofteze. O intoarse iar ca sa poata citi scrisul marunt, atit de marunt incit parea opera unui chinez specializat in caligrafie pe boabe de orez. Se rezema de gard si incepu sa descifreze…”Draga mama…Iti scriu cu putin timp inainte sa…

iau acea hotarare de care iti era frica. Stiu ca banuiai asta de mult, iar asta ma face cu atat mai trista, fiindca te-am lasat atata timp cu inima stransa, fara sa-ti spun ce am de gand. … (aici scrisul nu se intelege, o pata ca de ceai face literele sa se amestece) inca o data pentru tot ce ai facut pentru mine. M-ai crescut ca pe copilul tau, m-ai invatat sa merg, sa vorbesc, sa scriu… iar acum eu iti scriu ca te parasesc. Este tragic si ironic in acelasi timp, insa trebuia sa fac pasul asta. Ma gandesc la el de 3 ani de cand Marius… stii foarte bine. Nu mai pot sa scriu acum, stii foarte bine ce simt. Cert este ca nu ma voi abate de la decizia pe care am luat-o. O sa merg inainte orice ar fi. Sper doar ca…

distanta care se va asterne intre noi sa nu-ti usuce inima cu totul. Sper sa te gindesti la mine cind vei privi icoana Sfintei Fecioare, cea care mi-a dat acest curaj nebun. Eu ma voi gindi la tine cu siguranta in toate rugaciunile mele. Spune-i lui Marius ca il iert, in sfirsit si ca nu mai are nici o importanta ca povara pe care mi-a lasat-o mi-a schimbat viata. Nu ma cauta, te rog, inca 3 ani de aici inainte, pentru ca vreau sa devin alt om si am nevoie de acest timp. Dumnezeu va avea grija de mine mai bine ca tine.” Claudiu remarca semnatura stingace, copilaroasa, aplecata spre dreapta si usor cazuta in jos, ca batuta de vint. Textul il infiorase pe masura ce-l citea si incerca sa ghiceasca drama din spatele cuvintelor. Propriile lui ginduri pareau acum un joc de copii. Privi din nou poza intens, febril, cautind vreun semn de identificare….Si zimbi cind descoperi in fundal o portiune din firma unui local binecunoscut in oras. Nu scria nimic dar se distingea clar silueta unui cal alb cabrat si a dresoarei ce ridica un brat catre coama involburata. Claudiu baga poza la loc in plic, plicul in buzunarul interior al hainei si grabi pasul catre statia de autobuz.

Autobuzul tocmai sosea in statie asa ca a alergat putin sa-l prinda. Dupa doua statii s-a dat jos in fata restaurantului “La Calul Balan” si a respirat cu teama, de parca aerul din jur ar fi fost otravit. Intra in restaurant si se duse direct la Doru, patronul localului, care in acea dimineata stergea paharele, in spatele barului. “Salut!”, spuse tanarul, aproape in soapta. “Hei Claudiu, nu ai mai trecut demult pe aici, ce faci? Ce-i cu fata asta? Iar te-ai certat cu Gabriela?”, raspunse Doru zambind oblic. “Nu… n-am mai vorbit cu Gabriela de jumatate de an, a plecat cu o bursa in Spania. Se pare ca n-am mai fost de mult pe aici, intradevar. Altceva vroiam sa vorbim. Spune-mi te rog… fata aia care servea aici… bruneta aia frumusica… Miha. Mai e aici?” “Mmm… Mihaela? Buna fata… a plecat acum doua saptamani. Mi s-a parut foarte ciudat. In fiecare zi venea zambitoare, servea pe toata lumea… toti o iubeau. Am vorbit cu clienti care spuneau ca vin sa ia masa aici tocmai datorita ei, parca felul ei de-a fi facea mancarea mai buna. Stii si tu. Si dintr-o data vine la mine si-mi spune ca va trebui sa plece. Mi-a spus ca a ramas insarcinata, iar prietenul ei s-a sinucis. Am ramas foarte socat. Nu vorbisem nimic personal pana atunci, iar acum ea vine la mine si-mi spune toate astea. M-a rugat sa o ascult in continuare, fiindca nu are cu cine sa vorbeasca. Mi-a spus cum prietenul ei, cu 3 ani inainte se hotarase sa…

To be continued… 🙂


Va place? E un exercitiu bun de cunoastere, atentie si imaginatie. Puteti incerca si voi 🙂

100 de lucruri despre mine – ENFJ

Written By: Gia Codrescu - Nov• 23•10

Sa continui deci cu urmatoarele 50 de lucruri despre mine, un pic altfel 🙂

Se pare ca m-am schimbat din primavara asta – in ultimele 8 luni – am devenit mai asezata, mai ordonata, mai rationala… 🙂

You can test yourself here: www.similarminds.com/jung.html – I find it very useful, both from personal and professional point of view.

Extroverted (E) 66.67% Introverted (I) 33.33%
Intuitive (N) 51.16% Sensing (S) 48.84%
Feeling (F) 59.46% Thinking (T) 40.54%
Judging (J) 55.56% Perceiving (P) 44.44%

ENFJ – “Persuader”. Outstanding leader of groups. Can be aggressive at helping others to be the best that they can be. 2.5% of total population.

outgoing, social, attention seeking, emotional, loving, organized, comfortable around others, involved, open, hyperactive, complimentary, punctual, considerate, altruistic, easily hurt, religious, neat, content, positive, affectionate, image conscious, good at getting people to have fun, easily excited, perfectionist, assertive, ambitious, leader, hard working, seductive, touchy, group oriented

favored careers:

casting directory, film critic, wedding planner, work in the performing arts, teacher (art, preschool, elementary), actor, fashion designer, news anchor, fashion merchandiser, school psychologist, broadcaster, stylist, interior designer, event coordinator, restaurant owner, childcare worker, hair stylist, film director, counselor, dancer

disfavored careers:

race car driver, scientist, computer specialist, airline pilot, computer programmer, financial manager, epidemiologist, truck driver, electrical engineer, software designer, web designer, business consultant, dj, bookseller

(from here)

ENFJs are the benevolent ‘pedagogues’ of humanity. They have tremendous charisma by which many are drawn into their nurturant tutelage and/or grand schemes. Many ENFJs have tremendous power to manipulate others with their phenomenal interpersonal skills and unique salesmanship. But it’s usually not meant as manipulation — ENFJs generally believe in their dreams, and see themselves as helpers and enablers, which they usually are.

ENFJs are global learners. They see the big picture. The ENFJs focus is expansive. Some can juggle an amazing number of responsibilities or projects simultaneously. Many ENFJs have tremendous entrepreneurial ability.

ENFJs are, by definition, Js, with whom we associate organization and decisiveness. But they don’t resemble the SJs or even the NTJs in organization of the environment nor occasional recalcitrance. ENFJs are organized in the arena of interpersonal affairs. Their offices may or may not be cluttered, but their conclusions (reached through feelings) about people and motives are drawn much more quickly and are more resilient than those of their NFP counterparts.

ENFJs know and appreciate people. Like most NFs, (and Feelers in general), they are apt to neglect themselves and their own needs for the needs of others. They have thinner psychological boundaries than most, and are at risk for being hurt or even abused by less sensitive people. ENFJs often take on more of the burdens of others than they can bear.

(from here)

Idealist – Teacher

Even more than the other Idealists,Teachers have a natural talent for leading students or trainees toward learning, or as Idealists like to think of it, they are capable of calling forth each learner’s potentials. Teachers (around two percent of the population) are able – effortlessly, it seems, and almost endlessly-to dream up fascinating learning activities for their students to engage in. In some Teachers, this ability to fire the imagination can amount to a kind of genius which other types find hard to emulate. But perhaps their greatest strength lies in their belief in their students. Teachers look for the best in their students, and communicate clearly that each one has untold potential, and this confidence can inspire their students to grow and develop more than they ever thought possible.

In whatever field they choose, Teachers consider people their highest priority, and they instinctively communicate personal concern and a willingness to become involved. Warmly outgoing, and perhaps the most expressive of all the types, Teachers are remarkably good with language, especially when communicating in speech, face to face. And they do not hesitate to speak out and let their feelings be known. Bubbling with enthusiasm, Teachers will voice their passions with dramatic flourish, and can, with practice, become charismatic public speakers. This verbal ability gives Teachers a good deal of influence in groups, and they are often asked to take a leadership role.

Teachers like things settled and organized, and will schedule their work hours and social engagements well ahead of time — and they are absolutely trustworthy in honoring these commitments. Valuing as they do interpersonal cooperation and harmonious relations, Teachers are extraordinarily tolerant of others, are easy to get along with, and are usually popular wherever they are.

Teachers are highly sensitive to others, which is to say their intuition tends to be well developed. Certainly their insight into themselves and others is unparalleled. Without a doubt, they know what is going on inside themselves, and they can read other people with uncanny accuracy. Teachers also identify with others quite easily, and will actually find themselves picking up the characteristics, emotions, and beliefs of those around them. Because they slip almost unconsciously into other people’s skin in this way, Teachers feel closely connected with those around them, and thus show a sincere interest in the joys and problems of their employees, colleagues, students, clients, and loved ones.

(from here)

Of all the Idealists, the Teacher (ENFJ) is the most likely to seek leadership positions in the private or public sector. The Teacher is drawn to careers in education or social services, such as college professor, high school teacher, social worker, or non-profit director. In business they are often trainers, sales managers, recruiters, or executives. Since they are good at building relationships, they may be fund raisers or recruiters. They also are found in jobs such as a health advisor, clergy, facilitator, or counselor. Says Rene, “It’s very important to me to really connect with my students. I need to feel that I am making a difference in their lives.”

The Teacher is likely to become stressed if they experience an absence of trust and too much pressure to conform. They also dislike interpersonal conflict. If this happens, they may become excessively critical, which is antithetical to their normal positive self. One of the signs that the Teacher is in high stress is muscle tics or cramps. To recover, this normally social type must be left alone. Solitude and journal writing can help them get back to normal. Also getting out of the current arena of conflict and taking on a new project can restore their sense of self. Says Josephina, “My old boss and I worked like a charm. I had plenty of freedom and a crew to lead. Then she retired and my new boss was quite different. She wanted to inspect everything I did and insisted upon her way of doing everything. Some of her ideas were good, but others didn’t work at all. She wouldn’t listen to me. I got a tic in my right eye and had problems sleeping because of restless leg syndrome which I’d never had before. Something had to change. Then I heard about a special project which needed a new team and I applied. I’m now on the team, my tic and restless leg syndrome is gone. I never realized before how much I needed to be trusted and free to exchange ideas on improving things.”

Bethany is an Idealist Teacher (ENFJ). She was fairly popular in high school and had her pick of young men. Later, she continued to find it easy to find dates. Her real problem was that she just couldn’t find what she was looking for. She joked that she was like Goldilocks. Bethany finally realized that she was holding onto an ideal that no man could match. She began dating an old friend and discovered that a relationship doesn’t have to be perfect to be satisfying and fulfilling.


favored careers:

casting directory, film critic, wedding planner, work in the performing arts, teacher (art, preschool, elementary), actor, fashion designer, news anchor, fashion merchandiser, school psychologist, broadcaster, stylist, interior designer, event coordinator, restaurant owner, childcare worker, hair stylist, film director, counselor, dancer

disfavored careers:

race car driver, scientist, computer specialist, airline pilot, computer programmer, financial manager, epidemiologist, truck driver, electrical engineer, software designer, web designer, business consultant, dj, bookseller

100 de lucruri despre mine

Written By: Gia Codrescu - Nov• 10•10

1. am o pisica. un pisoi. negru – Titzi. foarte afectuos, comunicativ, de neinlocuit

2. cred ca zambetul sincer face oamenii mult mai frumosi

3. nu ascult muzica in mod normal, doar cate o melodie. imi place sa ascult insa cand conduc. sau la un concert/ in club

4. imi place lumea – natura, oamenii – sa cunosc, sa simt

5. imi place sa mananc. sa gatesc, sa vad, sa miros, sa vorbesc despre mancare

6. am parul brunet. a fost si roscat, portocaliu, saten cu suvite blonde, negru-albastrui, visiniu, aramiu…

7. imi place sa citesc. imi plac cartile. cred ca sunt cel mai bun cadou

8. vreau sa schimb lucruri in apartamentul unde stau. sa-l fac mai frumos, mai “acasa”

9. dupa ce voi face apartamentul frumos, o sa invit din cand in cand oameni – sa povestim/ gatim/ sa ne jucam

10. imi place jobul pe care il am. vreau sa devin din ce in ce mai buna in ceea ce fac si sa fac lucruri din ce in ce mai importante

11. am un prieten care pana acum m-a facut fericita. sper sa trecem impreuna peste orice

12. imi place sa dansez

13. imi doresc sa invat sa scriu. o carte. iar asta se va intampla doar daca citesc. si scriu.

14. as fi vrut sa am o voce/ ureche muzicala mai buna

15. as vrea sa stiu cand trebuie sa insist si cand sa las oamenii in pace

16. am avut o viata pestrita pana acum

17. nu tin minte sa povestesc lucruri prin care am trecut.

18. nu stiu sa spun bancuri

19. imi place teatrul. sa incerc sa joc teatru – as fi vrut sa am mai mult talent la asta

20. cred ca oamenii depind de genele care s-au combinat in ei si de educatia primita in familie

21. cred ca relatia dintre parintii nostri ne afecteaza toate relatiile viitoare – intr-un fel sau altul

22. imi plac imbratisarile

23. sunt o persoana tactila. si gustativa. si vizuala 🙂

24. vreau sa simt picaturi de apa pe fata, dimineata la munte, picurate de pe niste frunze.

25. as vrea sa am timp mai mult pentru fotografii

26. imi doresc sa iau examenul de Cambridge Advanced cu o nota decenta

27.  cred ca oamenii care se iubesc se pot logodi, insa casatoria se face doar dupa ce te-ai hotarat ca vrei un copil

28. cred ca o sa-mi fie greu sa ma hotarasc sa vreau un copil cu cineva. nu-mi plac divorturile. mai ales cand este un copil implicat…

29. sunt extrovertita insa procentul variaza de la 55-85% in functie de mediu si oameni

30. as vrea sa intorc timpul inapoi, sa schimb niste lucruri

31. imi place Salvador Dali

32. cateodata sunt rea, altadata sunt prea buna. nu prea stiu cand ar trebui sa fiu rea sau buna 🙂

33. ma atrag mult toate artele. tot ce e ciudat. dar nu misterios, nici spectaculos. doar interesant.

34. ma obisnuiesc cu lucrurile din jur, nu le misc de la locul lor. insa daca totusi le schimb ordinea ma obisnuiesc foarte repede cu noua ordine. pe care iarasi o pastrez. sunt putin obsesiv-compulsiva. si perfectionista

35. oamenii de obicei ma plac.

36. am o mica problema cu autoritatea/ persoanele autoritare/ ironice. incerc sa depasesc aceasta problema stabilind limite si spunandu-le cand le-au incalcat

37. imi place sa ma invelesc cu plapuma. chiar si cand nu e foarte frig. cred ca ma face sa ma simt protejata

38. de obicei eu protejez pe altii si las impresia ca nu am nevoie. insa uneori am.

39. fetele sunt mai frumoase decat baietii 🙂

40. am descoperit doua ingrediente esentiale ce trebuie cautate la un potential partener: sa fi avut o sora (in felul acesta se obisnuieste cu faptul ca femeile sunt diferite de el si au anumite trasaturi specifice), sa fi stat singur (stie sa aiba grija de el, sa manance, sa spele, sa calce, isi da seama de importanta lucrurilor de genul asta) 🙂

41. cred ca cel mai trist lucru este cand doi oameni se despart dupa ce au facut un copil

42. mai trist decat cel mai trist lucru este cand partenerul tau… ajunge sa nu mai fie deloc…

43. imi place Marin Sorescu. si George Toparceanu, Ion Minulescu, Mircea Dinescu – poezie

44. as vrea sa fiu un personaj de poveste. sa traiesc intr-o ciuperca 🙂

45. stiu sa incep lucruri. trebuie sa invat mai bine cum se pastreaza

46. sunt egoista. si lacoma. iau ce-mi place si fac nazuri cand la pachet cu ce e frumos vad si lucruri neplacute. ar trebui sa le accept pe cele din urma fiindca fara ele nici primele n-ar fi posibile.

47. ma uit la “Lie to me” si-mi place la nebunie – inveti microexpresii ce ascund cate o emotie. oamenii nu sunt constienti de ele si ii tradeaza. iti poti da seama astfel cand mint. si de ce.

48. imi plac mirosurile oamenilor. fiecare om are un miros al lui. le tin minte doar pe ale celor dragi.  frumos 🙂

49.  daca strang o haina a cuiva in brate, sau ma imbrac cu ea, e ca si cand omul acela ar fi langa mine

50. urmatoarele 50 de lucruri, data viitoare 🙂 ma duc sa ma uit la “Lie to me”

Budinca proprie si personala :)

Written By: Gia Codrescu - Nov• 03•10

Am creat o reteta. O puteti incerca si voi. E calda si pufoasa… aromata si chiar buna! 🙂

Budinca cu sos de rosii si cascaval

(doua persoane)

500 ml lapte dulce

300 g faina alba

3 lg sos de rosii (bulion)

1/2 pliculet drojdie

1 lg zahar

200 g cascaval (afumat)

1 lg ulei de masline

sare, piper, busuioc

boia de ardei iute

Se pune laptele rece intr-un recipient in care se poate amesteca cu mixerul. Se toarna faina putin cate putin amestecand la prima treapta, pana obtinem o pasta omogena de consistenta unei smantani groase.

Se pune drojdia si zaharul si se amesteca din nou, de aceasta data cu o lingura (de lemn). Se pune si sosul de rosii, busuiocul, sarea, piperul si se amesteca bine pana se incorporeaza toate.

Amestecul se pune intr-un vas de sticla sau o tava mai mica, unsa in prealabil cu uleiul de masline. Se presara apoi deasupra cascavalul ras si se pune la cuptor. Cand veti observa cascavalul ca a capatat o nuanta maronie, sau ati incercat cu un pai si a iesit curat, puteti scoate budinca din cuptor.

Adaugati deasupra boiaua de ardei iute si serviti ca garnitura la o mancare de spanac sau pur si simplu. Merge cu un pahar de lapte rece sau un vin alb aromat si dulce (Tamaioasa).

—- Pofta buna! —-

Strada mea

Written By: Gia Codrescu - Oct• 29•10

Pe strada mea lucrurile sunt altfel

Baieti si fete stau pe margine si canta

Unii pudrati pe fata cu aur stau nemiscati

Altii danseaza imbratisatindu-se.

Gasesti toneta de inghetata si parfe-uri cu aroma de fructe

Gasesti un batran cu multe obiecte vechi si carti de vanzare

Din cand in cand trece o bicicleta.

Pe strada mea lucrurile sunt deosebite

Oricand te poti opri la o tasnitoare

Oricand poti face poza la umbrele porumbeilor

La fetele oamenilor, gesturile mainilor, coroanele copacilor

Oricand te poti opri si incepe sa te gandesti:

“Am inima, plamani, ficat, pancreas, rinichi si creier”

Apoi poti merge mai departe zambind.

Pe strada mea lucrurile nu au nicio legatura

Cate un copil mic si dulce isi tine mamica de gat

O pisica priveste spectacolul de sus, de la balconul unei bunici

Cinci furnici au plecat in misiune sa aduca ceva de mancare

Un avion de pasageri Lufthansa trece deasupra la 8.000 m altitudine

Pe cursa Belgrad – Copenhaga.

Pe strada mea lucrurile sunt complet diferite

Oamenii nu au nici amintiri, nici planuri

Traiesc ce simt si doar atat

Din cand in cand viseaza, construiesc atunci lumi imposibile

Unde politicienii nu apar la Televizor fiindca au treaba in birouri

Unde toata lumea munceste, fiecare are bucatica lui de imbunatatit

Unde sinceritatea se confunda cu dragostea.

Pe strada mea lucrurile sunt altfel, deosebite, nu au nicio legatura, sunt complet diferite

De ce cele care se intampla pe strada unde locuiesc…

Mi-e dor de tine iarna

Written By: Gia Codrescu - Oct• 05•10

Mi-e dor de fularul tau aspru, pe care te bateam la cap sa ti-l pui,

iar apoi ma zgaria pe fata cand ma repezeam sa te sarut.

Mi-e dor de obrajii tai rosii si reci, ca de copil iesit sa se joace afara

in frig, cu o mana tragand de saniuta si cu cealalta ascunsa in buzunar.

Mi-e dor de degetele tale inghetate, fiindca nici manusi nu vroiai sa porti

rosii la varfuri, umede, amortite, dar gata sa faca un bulgare

pe care sa-l arunce in mine, fara nici un resentiment.

Mi-e dor de rasuflarea ta calda, aburul acela viu, care imi aburea ochelarii.

Mi-e dor de geaca ta de iarna care te facea sa arati de doua ori mai mare

– imi placea sa o strang tare in brate, o data cu tine.

Mi-e dor de serile in care ne plimbam prin zapada. Zapada zicea “harsh, harsh”

sub bocancii nostri, iar tu ziceai ca abia astepti sa ajungem acasa,

sa bem un vin fiert cu scortisoara, mandarine, mere si nuci.

Mi-e dor de tine, in toate felurile acestea infrigurate

desi nu te-am vazut niciodata

in nicio iarna pana acum 🙂