Cat este de importanta frumusetea? 🙂 Stiu, s-a mai pus intrebarea asta de atatea ori, mai ales in antiteza cu inteligenta. Totusi, din ce am observat, frumusetii i se iarta mai mult. Prezinta un avantaj chiar in lupte duse pe alte terenuri decat cel al esteticii sau artei – pe tabla de sah, pe scena la o prezentare,  intr-o discutie despre literatura sau chiar o disputa aprinsa. Frumusetea te face sa zambesti si sa ierti mai repede. Este un subiect ce merita analizat mai indeaproape. (Sa fie grija speciei de a proteja exemplarele cele mai reusite? 🙂 )

Sunt oameni nu foarte inzestrati cu calitati evidente insa despre care spui ca sunt frumosi pentru ca emana o energie anume, radiaza, sunt carismatici. La polul opus sunt oameni de o frumusete perfecta care nu emana nicio energie, despre care nu poti spune ca sunt frumosi decat la prima vedere, apoi ii simti asa cum simti o statuie din muzeul figurilor de ceara. Sunt apoi oameni neinzestrati cu calitati evidente si nici macar subtile – oameni cu adevarati urati, care se victimizeaza, care urasc si te fac mereu sa te simti prost. Sau care nu emana nicio energie – cei care atunci cand sunt intr-un grup sunt invizibili.

Apoi, sunt oameni foarte frumosi care se poarta de parca nu si-ar da seama de asta. Emana o energie retinuta, moderata, modesta ce le scade din stralucirea frumusetii, pe care nu o pun in valoare. Iar in final, sunt oamenii foarte frumosi care sunt constienti de asta si sub diferite grade emana fascinatie. Au anumite gesturi care pun in valoare ceea ce au mai frumos – ochii, nasul, buzele, rasul, tenul, parul, sau alte diferite parti ale corpului. Nu pot face asta in mod continuu fiindca este obositor, insa atunci cand o fac, stralucesc incredibil de tare incat te pot face sa te pierzi, sa ametesti, sa nu te mai poti concentra.

Un exemplu pentru ultima categorie, care se cunoaste si pune in valoare ce are mai frumos – ochii, corpul. Stiu, e cunoscuta, mai mult sau mai putin placuta insa incercati sa-i urmariti gesturile si privirea 🙂

Si un exemplu pentru prima categorie. Steven Tyler nu este extraordinar de frumos 🙂 Insa emana o energie atat de puternica incat te fascineaza si cred ca in timp dupa ce ajungi sa-l cunosti, te poate face chiar sa-l iubesti nebuneste 🙂

Cred ca indiferent cat de frumos esti cel mai important este sa te cunosti. Astfel incat sa ajungi in prima sau ultima categorie, cele mai sincere, cele care te ajuta cel mai mult. Mai stiti exemple? 🙂

Vorbeam intr-un articol anterior despre cat este de important sa asculti. Ei bine, pe masura ce gandesc tot ce mi se intampla din punctul asta de vedere (ascultare) 🙂 imi dau seama cat este esential pentru ca cineva sa fie atent la celalalt si cat este de greu in acelasi timp.

Muzica te invata sa asculti iar instrumentele sunt ca oamenii 🙂 Vedeti asta, macar prima parte, si discutam apoi. Este o fata care arata si vorbeste un pic ciudat insa a inteles esentialul despre muzica si oameni 🙂 Enjoy!

Cum se joaca cel care il interogheaza pe Petrini cu emotiile si starile de spirit – cum la inceput induce o stare de relaxare ca interlocutorul sa inceapa sa se dezvaluie, cum deturneaza apoi discutia de pe terenul sigur al profesorului de filosofie, cum isi impune scurt si dur punctul de vedere, cum isi exercita puterea si il supune pe celalalt aratandu-se in final din nou prieten intorcand iar situatia spre gluma.

Nu e de gluma cu oameni ca ei.

Nu e de gluma deloc.

Deloc.

Comunismul – cel mai rau lucru care li s-a putut intampla oamenilor. Si celor care aveau puterea, findca a scos ce aveau mai rau in ei si celor carora li se impunea puterea, fiindca ii dezumaniza. Cred insa ca nici unii dintre ei nu sunt cu ceva de vina. Propaganda poate face ce vrea, din oricine. De observat ce adancuri poate avea fiinta umana.