Ma enerveaza oamenii care se plang. Ca nimic in tara asta nu merge cum trebuie. Ca e mizerie pe jos. Ca e un trafic infernal. Ca politicienii sunt corupti si iau decizii proaste, care ne afecteaza pe toti. Ca mijloacele de informare in masa mai mult dezinformeaza sau au o puternica tendinta de tabloidizare. Ca orasele sunt poluate si tot mai putine paduri raman. Ca deseurile nu se recicleaza. Parca sunt o soacra ce toata ziua sta incruntata, cu mainile in sold si critica. Foarte putini din ei iau o atitudine – sa schimbe lucrurile de mai sus in mai bine, sa gaseasca solutii.

Ce atitudine?

Fa tu ca lucrurile sa mearga mai bine in “tara asta”. Inscrie-te intr-un ONG si participa sau chiar initiaza proiecte sociale. De mediu. De protectie a drepturilor cetatenesti. De promovare a democratiei curate. Vrei sa-ti dau o lista de astfel de ONG-uri unde poti face proiecte care sa schimbe ce e in jur in bine? Ei bine nu. Trebuie sa inveti sa nu mai astepti de la altii “mura in gura”. Trebuie sa inveti sa te informezi – gasesti tot ce ai nevoie online. Suni, iti aloci un timp din timpul tau voluntariatului, te implici si faci un pic de bine in jur, facandu-ti bine si tie – cunosti oameni, capeti experienta relevanta pentru CV.

E un trafic infernal? Mergi cu mijloacele de transport in comun. Mergi cu bicicleta. Fi primul care aplauda un spectacol – vei vedea cum toti ceilalti vor incepe si ei sa aplaude. Fi un exemplu de “good practice” si nu doar atat – povesteste-le ci celorlalti cat e de cool sa fii eco-friendly. Te vei simti mai bine, la fel si orasul in care locuiesti.

Politicienii sunt corupti? Inscrie-te in Asociatia ProDemocratia. Initiaza dezbateri cu societatea civila, invita si cativa parlamentari. Participa la observarea alegerilor. Cand am fost voluntar APD am participat la un proiect numit “Turism electoral” – am identificat pe listele de votare votanti care au votat pe mai multe liste, fiind platiti pentru asta, urmand ca celor gasiti sa li se intocmeasca dosar penal. A urmat un material de presa, o comunicare activa care a speriat votantii si a scazut mult sansele ca fenomenul sa se mai repete. Ceva de genul acesta poate stopa coruptia. Altceva – nu da niciodata mita, citeste zilnic presa, mergi si voteaza dupa ce te-ai informat bine. Vei face lumea mai buna.

E atat de simplu si comod sa ne plangem. E simplu si sa gasim solutii, doar ca trebuie sa gandim mai mult, sa iesim din zona de confort pentru a le pune in practica. Doar asa ne auto-depasim, crestem, devenim mai buni. Noi alegem daca suntem intre cei lenesi, invidiosi pe sistemele de succes din alte tari, sau intre cei cu initiativa, care fac lucrurile sa se intample.

Cred foarte mult ca lucrurile mari se pot face doar prin multe lucruri mici care tind spre acelasi scop. Lucruri mari cum sunt obisnuinta de a recicla, o Romanie mai curata, mai verde, mai ordonata si curata, construirea unui brand de tara coerent, o viata culturala sanatoasa, diversa, o viata personala mai echilibrata. Fiecare dintre ele se poate realiza incepand cu lucruri mici: cautam pubele de gunoi impartite pe sticla, hartie si plastic, refuzam pungile de plastic de la magazin fiindca venim cu ele de acasa, stingem aparatele electronice noaptea, mergem la plantari de copaci.

Ne gandim la valorile noastre, citim literatura romana, calatorim in alte tari, invatam de la ei si aplicam aici, le povestim despre ceea ce suntem si cautam feed-back, gasim timp si pentru noi, liniste, armonie. Nu ne mai plangem daca nu avem de gand sa actionam. Ne concentram pe solutii si nu pe probleme. Devenim mai buni si facem si lumea din jur mai buna. Succes! 🙂

(dintr-o joaca)

Îmi amintesc de primele cărţi pe care le-am citit

Eram mică şi mama încerca să mă convingă să citesc, fiindcă e bine şi o să descopăr o mulţime de lucruri plăcute. Stăteam cu primul volum din Cireşarii în mână şi nu puteam să trec de intoducere. Mă plictisea foarte tare şi nu reuşeam să ţin minte amănuntele. Ştiu că m-am dus la ea să-i spun şi atunci mi-a zâmbit un pic cu drag, un pic ironic la gândul că o să îmi dau eu seama mai târziu ce înseamna să citeşti. Mi-a spus doar să mai încerc.

Şi aşa am făcut. M-am chinuit puţin şi am trecut de introducere, am citit Cavaleriii Florii de Cireş care mi-a plăcut la nebunie, am citit şi celelalte volume cu gândul că nu vreau să se termine – chiar am ramas marcată de faptul ca s-au terminat si am zis sa continui povestea 🙂 Am citit poveşti şi basme, toate cărţile pe care le aveam şi apoi de la capăt. Am citit cărţile lui Jules Verne, cărţi poliţiste, dintre care mi-a plăcut mult Trilogia în alb, tot de Constantin Chiriţă, creatorul Cireşarilor. Am citit Winettou şi Old Shutterhand Shatterhand Surehand de Karl May. Toate acestea au fost cărţile care m-au format a fi competitivă (cărţile de aventuri şi poliţiste) şi optimistă, visătoare (poveştile).

Când am mai crescut şi am ajuns la liceu

Mi-a plăcut Enigma Otiliei, cu descrierile ei realiste. Mi-a plăcut Moromeţii, când era vorba de mesele în familie cu supă de verdeţuri, mămăligă şi lapte. Mi-a plăcut Cel mai iubit dintre pământeni, fiindcă era vorba despre comunismul pe care nu-l cunoscusem. Mi-a plăcut prima parte din Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, partea în care era vorba de iubirea dintre Ştefan şi Ela. Mi-a plăcut şi Ion pentru modul în care a fost construit. Toate aceste cărţi au întipărit în mine ceva despre relaţiile interumane, despre Iubire sau Moarte.

Tot în liceu l-am descoperit pe Eliade. Mi-a plăcut mult Nuntă în cer şi Huliganii, mi-au lăsat acea impresie fierbinte şi rece a primei iubiri. O impresie cu fiori de teamă, neîncredere, amestecaţi cu fiori de plăcere şi calm. Au fost şi primele cărţi de idee. L-am descoperit şi pe Noica, mai ales cu Jurnal filosofic şi pe Paler, cu Rugaţi-va să nu va crească aripi . Am trecut aşadar la cărţi mai adânci. Am ajuns în clasa a 12-a, mă pregăteam pentru admiterea la facultate, aşa că am început să citesc şi filosofie. Nietzsche, Schopenhauer, Kant, Descartes, Locke, Rousseau, Wittgenstein. Cărţi care mi-au deschis mult viziunea despre viaţă la nivel conceptual.

…

Am trecut, în timp, prin mai multe niveluri de lectură care mi-au influenţat viaţa şi m-au făcut să devin ceea ce sunt acum.

La început mi-am format spirtul competitiv, am prins gustul misterelor şi provocărilor, am inceput sa visez la o lume ideala şi să fiu optimistă. Apoi am început să înţeleg relaţiile dintre oameni şi raportarea lor la “evenimente” eseţiale cum sunt Iubirea, Viaţa şi Moartea. Am început să am intru în gândiri mai profunde, de Idee, sau filosofice. Am descoperit apoi cărţile de specialitate şi pe cele motivaţionale.

Acum, o carte ca să îmi placă, trebuie să aibă o poveste, să mă facă să visez, să aibă un mister, astfel încât să fie imprevizibilă şi provocatoare. Trebuie să aibă ceva despre oameni, idei, să îşi pună o problemă, să te îndemne la răspunsuri, la a fi mai bun, iar la final să ştiu mai mult despre mine sau lumea din jur. Şi încă ceva, să aibă un anume umor, oricât de ironic sau cinic. Pare complicat? Aşa sunt şi eu. Totuşi, am găsit multe cărţi în acest gen.

Pe voi ce cărţi v-au făcut să deveniţi ceea ce sunteţi?