[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=rFb3vdhDMw8&hl=en&fs=1]
Pentru a sti ce locuri sa pastram va recomand sa va inscrieti aici: http://invita.ro/organizer/bookblog/event7276242197-BookTalks-04-editie-speciala-cu-Ion-Barbu/
PS: eu ma ocup de organizarea lui 🙂
Stiu ca avem din ce in ce mai putin timp. Sa incercam totusi sa avem rabdare cu acest filmulet – este incredibil, revelator si foarte adevarat 🙂
Personajul din poveste face complimente oamenilor gratuit – insa sunt complimente adevarate, toti vedem acele lucruri, singura diferenta este ca el le spune. Insa cand intalneste pe cineva caruia nu-i plac complimentele…
Nu vad decat partea buna a lucrurilor, calitatile oamenilor, invatamintele din orice situatie oricat de dificila ar fi, si asa mai departe. Imi place sa zambesc, sa rad, sa fac glume, sa ironizez, sa ma joc, sa ma entuziasmez, sa fac totul cu pasiune. De multe ori insa, din prea mult entuziasm si dorinta de a face lucruri care mi se par frumoase, dau impresia ca le pot face desi nu am avut anterior o experienta care sa ma fi facut sigura de asta. Doar cred cu tarie.
Asa ca incep sa fac lucruri simtind ca pot si invat din mers. De multe ori mi-au iesit bine, alteori i-am dezamagit pe cei implicati care si-au format asteptari mai mari decat mine 🙂 Totusi, invat repede si pana la urma, daca au avut rabdare, le-am contrabalansat dezamagirea initiala cu o multumire imbucuratoare. Sau asa imi place sa cred (sper sa nu fi fost din complezenta) 😛
Proactiva cum sunt si optimista ca totul va iesi bine, ca voi reusi, am fost de multe ori numita naiva. Totusi, credinta pe care am avut-o m-a miscat sa fac mai mult, sa devin mai repede ceea ce vroiam. M-a facut sa am ambitie si astfel chiar sa realizez niste lucruri. Tot asa, m-a facut sa ranesc niste oameni sau sa-i fac sa nu prea aiba incredere in mine. Iar increderea foaaarte greu se poate recastiga. Doar cu multa vointa si, din nou, cu credinta ca voi reusi.
Asa mi-a zis si un om extraordinar, profesor la facultatea pe care am facut-o, in primul an. Aveam o materie grea – Imagologie istorica – unde trebuia sa alegem un conducator, sa citim tot ce a scris, sa folosim un instrument de masura, incat sa-i definim imaginea in functie de niste indicatori (politic, militar, uman, etc) si subindicatori (autoritar, bun strateg, milos, etc). Toata lumea a ales domnitori romani, oameni usor de “imaginat”, eu l-am ales pe insusi Napoleon 🙂 Dupa ce m-am chinuit mult cu lucrarea, foarte mandra am predat-o si apoi m-am dus la examenul care era oral – o parte conta lucrarea si o parte sa stiu teorie. Despre lucrare mi s-a spus ca “are sclipici” insa e foarte slaba, superficiala… Bineinteles ca am vazut negru in fata ochilor si mi-au dat lacrimile de ciuda. Am luat 6.
Insa lucrurile nu s-au oprit aici. Am refacut lucrarea, urmand indicatiile pe care le primisem pe marginea ei, si am fost la marire. Acolo mi s-a spus ca e mai bine, insa tot am scapat mai multe lucruri. Am luat 8. Totusi, lucrurile nu se termina nici aici 🙂 Desi nu aveam voie, am fost si in sesiunea de RR (destinata celor care picau la restanta), din nou cu lucrarea, rerefacuta si teoria rereinvatata. De data aceasta mi-a spus ca da, e iarasi un pic mai bine, insa nu perfect (era o materie stiintifica). Iar la teorie nu am stiut chiar tot, iar ma enervasem ca nu pot face ceva perfect si in momente de acest gen nu mai gandesc limpede 🙂 Cu toate acestea, profesorul meu minunat, mi-a spus “iti dau 10, pentru tenacitate. ca sa nu mai tot bati drumurile pana aici” 🙂
Cred ca aceasta poveste este foarte relevanta pentru ceea ce inseamna tenacitate si optimism. Da, cred ca am facut putine lucruri perfect pana acum, as putea sa le numar pe degete. Desi mi-a placut matematica si fizica, mai mult mi-au placut oamenii. Iar ei nu sunt niciodata perfecti.
Nu cred ca trebuie sa ii blamam nici pe cei optimisti, proactivi, ca vor sa faca multe lucruri si cred ca or sa le iasa bine, nici pe cei mai pesimisti sau reactivi care fac doar lucrurile care stiu ca vor iesi bine si asteapta momentul oportun.
In final, sa mai spun o mica poveste. Am fost ieri invitata la un film. Dupa ce am platit biletele si ne-am asezat in sala, dupa ora de incepere a filmului suntem anuntati ca s-a stricat ceva la proiector si vor trebui sa ne dea banii inapoi fiindca filmul nu va mai rula. Apoi am fost sa bem ceva, iar eu, optimista cum sunt, am comandat un cocktail Rainbow. Ce mi s-a adus insa, a fost o bautura de o culoare ingrozitoare – exact cea de mai jos, care nu exprima in nici un fel curcubeu, chiar dimpotriva. Insa la gust (da, am avut curaj sa incerc), era impresionant de dulce.
Am zambit, am ras. Viata e uneori ironica 🙂
Un cantecel foarte tare despre Internet, Twitter, Blogging, Facebook, and so on 🙂
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=dYP-wBaqQAI&hl=en&fs=1]
You’re no one if you’re not on Twitter
And if you aren’t there already you’ve missed it
If you haven’t been bookmarked, retweeted and blogged
You might as well not have existed
In the old days it was all about achievements
Collecting all your trophies in a shrine
Then everybody came across the internet
And suddenly you had to be online
A home page was all you really needed
To seem like a success but not a geek
As long as you updated semi-annually
And checked your email once or twice a week
Chorus: You’re no one if you’re not on Twitter…
Technology was moving rather quickly
And the next thing you needed was a blog
With intimate and detailed press releases
And now and then a photo of your dog
More recently the students brought us Facebook
And everybody has a hundred friends
The parties in the photos look amazing
They’re not so great but everyone pretends
Chorus: You’re no one if you’re not on Twitter…
Now you need to publish every movement
And every single thought to cross your mind
I’m told the Twitterverse is full of rubbish
But most of us are actually quite refined
We validate each other’s insecurities
And brag about the gadgets that we’ve bought
We laugh out loud at every hint of jolliness
And try to self-promote without being caught
Chorus: You’re no one if you’re not on Twitter… 🙂
Am avut in octombrie interviul de admitere la Masterul de Publicitate de la SNSPA. Pentru asta, facusem o campanie despre “Copilaria ca tema de publicitate” si ma imbracasem frumos in portocaliu 🙂 In comisie a fost Dan Petre, Costin Radu si Alexandra Zbuchea.
Am vorbit putin despre mine, de ce vreau sa dau la acest master, cum m-am indreptat spre publicitate pana acum (citit, mers la evenimene, participat la concursuri, lucrat full-time pe postul de copy), ce am mai activat in general (marketing, bloguri, recenzii, articole) si putin despre lucrarea cu Copilaria. A fost un interviu foarte asemanator cu cel de angajare, fiindca acest Master se vrea a fi unul vocational.
Am zis foarte senina si ca am facut o strategie de marketing pentru IqAds, fara sa-l fi recunoscut pe Costin Radu ca era manager IqAds… asa ca a fost si singurul care mi-a pus o intrebare teoretica: “Ce este pozitionarea?” Am raspuns eu acolo ca “este locul din mintea consumatorului pe care un brand isi propune sa-l ocupe”, asa cum zic Al Ries si Jacl Trout in Pozitionarea si toata lumea a fost multumita, iar eu am luat nota mare 🙂
Tot in cadrul interviului m-a intrebat Dan Petre daca as fi dispusa sa ma ocup de Blogul Masterului si am zis “Da!”. Apoi am vazut despre ce este vorba… 🙂
Mai precis, am fost lasata sa ma ocup de tot fara nici o implicare din partea celor care erau pozitionate deja ca autoritati – profesorii nostri. Asa ca a trebuit sa ma pozitionez singura ca om care se pricepe la bloguri, la oameni si la management de proiect.
Iar fiindca aveam intr-adevar ceva experienta in domeniile astea, am reusit sa fac impreuna cu colegii mei un plan al blogului, am gasit un programator si un designer, oameni foarte draguti, si am adunat o echipa de 8 oameni care vor manageria cate o sectiune a blogului, conform unui program stabilit impreuna.
O problema pe care am intampinat-o a fost procesul decizional, foarte lent dupa parerea mea, deoarece am invocat “majoritatea” sa voteze de fiecare data. Iar fiindca aceasta majoritate era compusa din mai multi oameni care nu lucreaza impreuna sau nu se cunosc, s-a implicat foarte greu. S-au supus la vot numele si logoul AdMasters, activitati care au durat 3 luni… Poate si pentru ca am avut vreo 50 de logouri din care sa alegem 🙂
Pana la urma insa, si cu Sarbatorile care au oprit pentru un timp lucrurile, si cu implementarea (programare si design) avem acum logo si layout pentru blog. Este inca in varianta beta insa poate fi scos in lume 🙂
Cel mai important este faptul ca o sa avem continut amuzant, pertinent, divers, despre Publicitate, despre Idei, despre Cum sa ajungi sa lucrezi in Publicitate, despre ce ne place sau nu ne place in acest domeniu. Este un blog adresat celor care se indreapta spre sau fac parte din aceast domeniu colorat si imbietor.
Este adresat celor carora le place sa fie la curent cu ce se mai intampla intr-o industrie sau alta, ii intereseaza reclamele, campaniile si vor sa le comenteze. Este adresat si celor care vor doar sa se distreze.
Tuturor celor care lucreaza sau vor sa lucreze in Publicitate, care folosesc acest domeniu ca auxiliar, sau vor sa invete – va invitam sa scrieti un articol si sa il trimiteti celor din echipa AdMasters care se ocupa de continut, sa promovati acest blog daca va place sau pur si simplu sa intrati, sa cititi si sa comentati 🙂
Va asteptam 🙂
