Gia Codrescu

despre comunicare, cunoastere, curaj

Ce s-a mai scris :)

Written By: fatacuportocale - Jan• 10•09

Pe bookblog.ro

Sfârşitul Advertisingului aşa cum îl ştim este o cuprinzătoare şi extrem de pragmatică analiză a multor campanii desfăşurate pentru branduri mari, care au avut sau nu succes, acest lucru depinzând exclusiv de modul în care agenţia a abordat comunicarea. Scrisă de Sergio Zyman (fost director de marketing la The Coca-Cola Company), el vorbeşte despre Advertising din perspectiva clientului. Iar cum clientul este cel care dă banii, perspectiva lui este şi singura care contează.

Sfârşitul Advertisingului aşa cum îl ştim
ne reaminteşte povestea cu hainele cele noi ale împăratului, cu cei doi aşa-zişi croitori care îi croiesc împăratului nişte haine invizibile pe care însă i le prezintă atât de convingător, încât, vrăjit, el le va purta cu fală. Bineînţeles că toţi ceilalţi vor remarca faptul că împăratul este gol, însă nu vor spune nimic, fiindcă le-a fost indusă ideea că doar cei înguşti la minte nu pot vedea minunata stofă. Care de cele mai multe ori se cheamă notorietate, popularitate, vizibilitate şi nicidecum vânzări. (continuarea)

Pe empower.ro

M-am gandit de multe ori la efectele pe care le-a lasat Comunismul in mentalul nostru, chiar dupa disparitia lui. Reprezenta un mod de viata, la care cei tineri in acea perioada au trebuit sa se adapteze. Au trecut aproape 20 de ani insa acei oameni inca exista, de multe ori in functii de conducere, iar asta se vede.

Mai mult decat atat, au influentat si mentalul copiilor lor, la care putem observa efecte mai slabe, de gradul doi, totusi vizibile. Cand esti crescut in primii ani de viata cu anumite idei, chiar daca apoi crescand vezi lumea altfel si constientizezi ca nu mai sunt valabile, doar foarte greu te poti desprinde de ele.

Cred ca efectele pe care Comunismul le-a lasat si le putem vedea in jurul nostru si acum, mai ales la oamenii care nu au interactionat foarte mult cu medii diferite, exterioare, se manifesta in primul rand in Comunicare. De ce se intampla asta, care sunt cauzele istorice sau psihologice, putem intreba specialistii. Acum as vrea doar sa analizam efectele, prin cateva exemple la intamplare (continuarea)

Pe cherrytales.ro

… Ochii Negri se intoarsera si lucira din nou a lacrimi.. dar se plecara iute spre barbia tremuranda, o luara la goana si murmurara din nou, cu ciuda si revolta: “Natafleatza! .. eu sunt Natafleatza!!” ..si mai incolo, dupa Nucul gros.. “Numai EU sunt Natafleatza!!..” Si se ridicara din nou spre cer, zambind misterios si zvantandu-se in lumina dintre frunze, si dincolo de ele, murmurand cu fericire infinita.. “Natafl.. Nataflea.. Natafleatzaa..” (continuarea)

Sa daruim mai multa atentie :)

Written By: fatacuportocale - Jan• 08•09

Stroke sau stimul – atentie

Eric Berne este creatorul Analizei Tranzactionale si cel care a formulat conceptul de “stroke”. Acest termen desemneaza un stimul pe care un om i-l poate oferi altui om. Un stroke poate fi pozitiv sau negativ, verbal sau nonverbal, conditionat sau neconditionat.

S-a constatat ca oamenii au nevoie de stimuli pozitivi pentru a se dezvolta cum trebuie, a se simti bine, a fi fericiti. Iar acesti stimuli pozitivi pot fi exprimati prin complimente, incurajari, in registrul verbal, sau atingeri, mangaieri, in registrul nonverbal.

Bebelusii vor mereu in brate

Bebelusii in principal, pentru a creste normal, au nevoie de afectiune exprimata prin contact nonverbal – luat in brate, mangaiat, jucat cu el, cat si paraverbal – ton cald si calm din partea parintilor. Orice dereglare de la acest proces in perioada frageda a copilariei se manifesta ca o trauma ce va fi resimtita apoi intreaga viata.

Un caz celebru este cel al lui Theodore Kaczynski, un om ce s-a rupt de societate, a criticat-o si s-a intors impotriva ei prin asasinate. Un caz complex si larg dezbatut, avand in vedere ca “Unabomber”, cum a fost denumit, nu a putut fi prins decat dupa 20 de ani timp in care a ucis 3 oameni si a ranit alti 23, insa ce mi s-a parut demn de retinut a fost un amanunt amintit de fratele lui, despre copilaria lor.

Cand erau mici, fratele criminalului de mai tarziu, a intrebat-o pe mama lor de ce acesta nu are prieteni si nu socializeaza aproape deloc. Iar ea i-a raspuns ca Theodore, atunci can era bebelus, a contractat o boala asemanatoare cu varicela si a trebuit sa fie tinut in carantina cateva saptamani. Timp in care acesta a fost privat de afectiune.

Acum, evident ca nu toti bebelusii care se intampla sa nu primeasca dintr-un motiv sau altul afectiune la acea varsta frageda, vor ajunge criminali, insa sigur experienta ii va traumatiza si asta va avea repercursiuni mai tarziu cu reflexie in capacitatea lor de socializare, in increderea de sine, ambitia sau hotararea lor.

Adultii vor complimente

Daca atunci cand suntem mici avem nevoie de afectiune in primul rand transmisa nonverbal, atunci cand crestem aceasta este inlocuita de nevoia stimulilor verbali, pozitivi. Avem nevoie de recunoastere din partea celorlalti. De zambete, salutari, complimente.

Si in general avem nevoie de atentie. Un copil, sau chiar un adult, daca nu primeste stimuli pozitivi, pentru ceea ce face in mod normal, atunci isi va schimba comportamentul incat sa atraga atentia, pentru a primi stimuli, chiar daca sunt negativi.

Avem nevoie de stimuli pozitivi, avem nevoie de recunoastere. Iar pentru ca acest lucru este valabil tuturor, sa incercam sa acordam noi mai intai aceste stroke-uri, pentru o atmosfera pozitiva, detensionata, calda si productiva la birou sau acasa.

Conditionate sau neconditionate

Stroke-urile am spus ca pot fi conditionate – iar asta inseamna ca fac referire la un lucru anume realizat de o persoana, sau la o particularitate a ei. Spre exemplu “Excelent raportul pe care mi l-ai trimis, multumesc” sau “Apreciez mult ca mi-ai trimis acel mail, chiar m-a ajutat” sau “Ai facut o treaba foarte buna azi, la intalnire, felicitari” sau “Mi-a placut cum abordat situatia de astazi” sau “Imi place cravata ta, iti sta bine” sau “Imi plac cerceii pe care ii porti, se asorteaza perfect”.

Sunt fraze pe care de cele mai multe ori le simtim sau le gandim spunandu-ne “Da, a iesit bine, a facut o treaba buna azi”, insa uitam sa le comunicam si posesorului lor de drept, care daca le va auzi se va simti motivat pentru activitatea ulterioara sa fie la fel de la inaltime sau sa se autodepaseasca chiar.

Stroke-urile pot fi si neconditionate – atunci cand apreciezi pe cineva pentru ceea ce este. Sunt si cele mai rare, mai profunde, mai de impact.

Fraze ca “Te iubesc” sau “Esti fenomenala” sau “Ma bucur mult ca te-am cunoscut” sau “Esti frumoasa si desteapta” sau “Esti extraordinar” sau “Esti un om de incredere, e linistitor sa stii ca exista cineva pe care te poti baza”, fac minuni atunci cand sunt spuse asa cum este si normal – destul de rar si cu toata sinceritatea.

Important este sa nu uitam de ele – daca le-am gandit, sa le si comunicam celui care le-a inspirat pentru ca il va ajuta mult si va ajuta si relatia noastra.

Stroke sau feed-back – pozitiv

Chiar si atunci cand vrei sa atentionezi sau sa certi pe cineva, o poti face intr-un mod pozitiv, dupa ce ai respirat si te-ai calmat, pentru ca celalalt chiar sa inteleaga, crescand sansele sa-si modifice comportamentul. Poti folosi fraze ca “Aici ai putea imbunatati” sau “Aici as fi facut altfel”.

Stroke-urile pozitive oferite celorlalti atunci cand simti ca le merita, pentru ca au facut ceva bine, sau pentru ca pur si simplu sunt niste persoane minunate, este posibil sa necesite un efort suplimentar – spui cateva fraze in plus fata de obicei si zambesti, insa beneficiile sunt puternice si nenumarate atat pentru el, cat si pentru relatia voastra, ceea ce inseamna ca si pentru tine. Mai mult decat atat, stroke-urile pozitive atrag stroke-uri pozitive si din partea celuilalt, pentru tine.

Sa le folosim mai des! )

57468824

Exprimat si pe empower.ro

Daca nu mi-ar fi frica

Written By: fatacuportocale - Jan• 03•09

Raspund la provocarea lui Dragos, via Eugen, si initiez si eu un exercitiu de gandire 🙂

Daca nu mi-ar fi frica as povesti mai mult din viata mea, prietenilor sau celor pe care abia i-am cunoscut. Mereu ascult, insa cand vine vorba de mine, am tendinte amnezice greu de controlat 🙂 Chiar daca am povesti frumoase, inca nu le pot povesti, doar pe fragmente si doar celor pe care ii cunosc demult, in care am incredere.

As astepta cuminte ca timpul sa treaca si sa invat din ce am deja, fara sa mai caut noi experiente. Am trait mult, valoros, si ar fi pacat sa trec mai departe fara sa inteleg mai bine ce mi s-a intamplat. Mereu cu frica de trecere nu poti intelege starea. Iar starea de a fi inseamna liniste.

Linistea este un punct de reper. “Statornicia pietrei da cainelui senzatia de fuga“, zice Nichita Stanescu. Uneori ne putem permite sa fim multumiti de noi, nu doar sa alergam spre a fi mai buni.

As invata mai bine o limba straina, doua si as merge sa invat in alta tara, sau sa lucrez acolo, sa cunosc alti oameni, alte culturi.

M-as apropia de cei care stiu ca ma influenteaza negativ, incercand sa raman eu insami, pentru a ma detasa de ei, cu adevarat. Cand fugi de ceva ramai fara sa vrei acolo. Trebuie sa treci acel lucru prin tine si sa ramai la sfarsit doar tu.

Sa nu ma tem. Frica ucide mintea. Frica este moartea marunta, purtatoarea desfiintarii totale. Voi infrunta frica. O voi lasa sa treaca peste mine, prin mine. Si, dupa ce va fi trecut, imi voi intoarce ochiul interior si voi privi in urma ei. Pe unde a trecut frica, nu va mai fi nimic. Voi ramane doar eu. Litania Fricii, Frank Herbert – Dune.

As fi mai persistenta atunci cand mi-am propus ceva, as fi mai disciplinata in atingerea scopurilor. Acum las mereu vie o anume relaxare, neimplicare, indiferenta, ca scuza pentru atunci cand nu se intampla ce mi-am propus, sa-mi zic ca de fapt nu mi-am dorit asa mult…

As termina cartile pe care nu le-am terminat fiindca nu am putut. Nu as fi suportat sa se termine. Fiindca “a termina” ceva inseamna schimbare. Iar eu nu prea suport schimbarile…

As face eu lucrurile pe care le pretind de atata timp de la ceilalti si ma supar pe ei ca nu le fac. Poate nu sunt facuti pentru a le face.

As fi mai mult eu insami si mai putin ceilalti.

As incepe sa fac toate lucrurile de mai sus, renuntand la conditionalul optativ 🙂

200503462-001

Voi ce ati face daca nu v-ar fi frica?

Codru, Cristi, Ioana, Daniela, Andrei?

Mosi Craciuni

Written By: fatacuportocale - Dec• 28•08

Am zis sa raspund la provocarea JobInMarketing pentru ca mi-a placut mult ideea si oricum vroiam sa scriu despre asta, sa pun si cateva poze 🙂

Care este campania romaneasca (brandul poate fi strain, dar campania sa se desfasoare in Romania) care a profitat in cel mai creativ mod de conceptul de “Mos Craciun” ?

Campania cea mai tare din ultimul timp a fost cea de Craciunul asta cand Coca-Cola si Primaria Generala a Bucurestiului si-au dat mana sa mai doboare un record. Fiindca inainte in Taipei (Taiwan) se stransesera 3600 de Mosi, anul asta, la noi targetul a fost de 4000 si aproape ca s-a atins cu o eroare de cativa Mosi (61) care probabil s-au imbatat si au ratacit drumul.

Coca-Cola a pus la dispozitie 4000 de costume si 4000 de cutii de cadouri, pe care Mosii sa le dea copiilor pe drumul dinspre Piata Constinutiei (unde s-a strigat adunarea) catre Piata Unirii.

Despre Mos Craciun putin stiu ca a fost branduit de Coca Cola, in vremurile ei de glorie si avant, fiindca destul de repede costumul alb-rosu a intrat in folclor. Oricum, culorile au ramas similare si chiar daca Mosul nu este asociat brandului, comunicarea se realizeaza de la sine.

Aplaud exercitiul care s-a intamplat in Piata Constitutiei, pe 22 decembrie, fiindca a fost un semn de solidaritate. Asa se intampla, mai intai momiti de costume si bucurii ale copiilor cadou, apoi si din proprie initiativa, romanii sa se stranga si sa faca lucruri impreuna. La fel ca natiunile mari care stiu sa realizeze si sa comunice eficient 🙂

Cateva fotografii de la eveniment

look

aplauza

cuplu

Craciun in cadere

Written By: fatacuportocale - Dec• 17•08

Bucuresti. Cerul e gri, sta sa ploua. Cum frate, sa ploua in decembrie?! Sa revenim. Cerul e gri. Doar in centru pica fulgi prin copaci. Fulgi de fibra optica. Avem si beculete colorate, brad la km zero si multe cadouri in magazine. Avem si cereri de concediu completate, un calendar care tine cu noi – Craciunul si Revelionul pica joia – si gandul ca trebuie sa facem curat.

Sa tinem post si sa punem beculete. Sa cumparam portocale, mandarine, minole, clementine, grepfruit, pomelo, pomelo sweety – toate fructele cu citrus flavour. Sa devenim mai buni. Toate astea pentru a simti spiritul de Sarbatoare.

Hai sa ne facem program de vazut filme. Cate unul in fiecare zi de acum si pana la Craciun. How the Grinch stoled the Christmas, Nightmare before Christmas, Scrooged, Miracle on 34th street, The Santa Clause, A Christmas Story, Bad Santa, Jack Frost, Elf,

Hai sa facem o lista cu dorinte pe care le avem de Craciun si sa le lasam Mosului pe fereastra, alaturi de o farfuriuta cu biscuiti si un pahar cu lapte. Hai sa zambim copiilor, sa ascultam mai mult, mai cu atentie pe cei care ne vorbesc, sa ne straduim mai mult sa intelegem. Hai sa ii invitam la un ceai pe cei care ne plac, persoanele calde cu care am stat de vorba cu placere pana acum.

Hai sa facem felicitari personalizate pentru prietenii apropiati si sa le-o trimitem. Hai sa facem rost de retete de turta dulce si sa invatam cateva colinde. Ce-ar fi o seara de Ajun cu prieteni, chitara si colinde? Sau turta dulce, lapte si povesti?

Ar fi frumos. Si totusi e trist fara zapada.

76849133mosu1



Pentru Erika

Written By: fatacuportocale - Dec• 14•08

pentru-erika-2-mik1Duminica (adica astazi) sunteti cu totii invitati la Pentru Erika 2. Situatia acum este asa: sunt in contul spitalului 77.000 euro, asta inseamna ca mai trebuie stranse 123.000 de euro. Va sperie suma? Va intreb in felul urmator: se astepta cineva sa se stranga 20? Dar 30? Dar 50? Uite ca s-au strans 77.000!

Da, putem! Putem sa facem in asa fel incat sa-i dam nu un singur Craciun, ci patru, cinci, sase-sapte… zeci de Craciunuri!

Hai sa ne strangem toti la Club Fiat 500 Cabaret (Cabaret Tei – Strada Glodeni 3, Bucuresti – harta aici) la orele 19:30 si sa bem un cico ascultand:

– Spin

– Vama

– Directia 5

Hai sa facem o seara misto, sa intindem o mana, sa salvam un copil fara de vina. Biletul va costa 30 RON, bani care vor fi donati integral in contul Erikai.

Via Cabral

Luminita, mon amour la Booktalks 03

Written By: fatacuportocale - Dec• 08•08

“Am luat-o pe Luminiţa, mon amour din raftul librăriei fiindcă mi-a plăcut numele ei. Nu ştiam nimic despre ea, însă promitea o întreagă viaţă în doi, o întreagă poveste de dragoste între cele două coperţi. Culori vii – galben şi roşu, un fluture, însă Luminiţa apare într-o postură demonică, introvertită, în penumbră, cu ochii inexpresivi şi negri. Am înţeles mai apoi de ce.

Luminiţa, mon amour este povestită de Cezar Paul Bădescu, care este deopotrivă autor, narator şi personaj. Din acest motiv, au fost foarte multe discuţii despre această carte dacă este autobiografie sau autoficţiune. Sau biografie ficţională. Sau ficţiune autobiografică. În orice caz, chiar dacă este total adevărată povestea, în mare parte sau cu puţine irizaţii reale, este frumoasă, plină de viaţă şi puternică.

Luminiţa, aşa cum este prezentată de Cezar, este în fapt destul de urâţică, fără viaţă şi slabă. Totuşi, el este alături de ea. Se ataşează la început pentru modul în care gândeşte, pentru preocupările comune şi sexualitatea ei, care ocupă un loc important încă de la început, iar apoi îi rămâne alături fiindcă se simte dator să o sprijine, să o ajute, să o salveze, demonstrându-şi sieşi că este puternic şi poate face acest lucru. Cel puţin aşa am înţeles eu, însă totul este interpretabil, motivaţiile sunt destul de alunecoase aici.

Luminiţa are nevoie de ajutor fiindcă începe să aibă atacuri de panică. Trecând printr-o copilărie nefericită, se simte din nou copil alături de Cezar aşa că îi revin fricile de atunci, care se manifestă acum în fiecare gest pe care îl face. Nu mai poate suporta să merga pe stradă, nu mai poate suporta spaţiile lărgi, spaţiile strâmte, oamenii, ajungând până la urmă să nu mai poată ieşi din cameră. Toate aceste detalii sunt însă mai puţin importante, cât modul în care sunt povestite, din perspectiva lui Cezar. Mult umor, de cele mai multe ori negru. Ironie şi cinism. Tristeţe.

Luminiţa, mon amour este frumoasă, plină de viaţă şi puternică. Frumoasă, pentru că vorbeşte despre dragoste, ataşament, sacrificii, suferinţă, prostie, dependenţă, ambiţie, curaj, credinţă şi sexualitate. Plină de viaţă fiindcă vorbeşte despre oameni diferiţi, fiecare cu felul lui de-a fi şi un discurs diferit, unic, bine conturat. Puternică fiindcă vorbeşte despre lucrurile de mai sus cu detaşarea şi forţa celui care le-a interiorizat şi care chiar dacă nu le-a înţeles pe deplin, le-a acceptat, iar acum fac parte din el.

Cine s-a născut în părţile Moldovei, cine crede mult în Biserică sau cine simte că dragostea necondiţionată îi va aduce un final fericit s-ar putea să se simtă deranjat. Fiindcă părţile Moldovei sunt întunecate, înfrigurate şi gri, ca pe vremea comunismului deşi totul se întâmplă la mai mulţi ani după Revoluţie. Oamenii sunt tradiţionalişti şi încuiaţi. Fiindcă Biserica ortodoxă este dogmatică, împotriva dragostei de oameni şi chiar a familiei. Fiindcă finalul fericit din filmele hollywoodiene poate să lipsească din viaţa noastră, chiar şi atunci când ne-am străduit să fim cei mai buni, să-i ajutăm pe ceilalţi.

Luminiţa devine mai frumoasă, mai plină de viaţă şi mai puternică, după multe încercări alături de Cezar. Însă atunci când apare stăpână pe sine, independentă, voluntară, apare şi egoistă, rece, autoritară. Oare acesta să fie preţul de fiecare dată? Acesta să fie traseul firesc? În orice caz, aflăm chiar de la ea, în finalul cărţii, când i se acordă şi ei dreptul la replică. De sunteţi curioşi, citiţi până acolo. Apoi veniţi să aflăm şi părerea autorului, sâmbătă, 13 decembrie 2008

Recenzie exprimata si pe bookblog.ro. Booktalks va fi sambata asta, daca trimiteti mail repede poate aveti o sansa sa prindeti un loc 🙂

booktalks-3