Povesteam acum ceva timp ca am cunoscut oameni din mai multe tari, in curs de o luna. Cand am fost in martie pana in Germania am cunoscut nemti, peruani si brazilieni. Cand am fost la un proiect, la inceputul lui aprilie, la o serie de traininguri din cadrul programului Youth in Action, am cunoscut sarbi, macedoneni si turci.
In ambele cazuri a fost o experienta foarte interesanta deoarece i-am ascultat pe fiecare dintre ei vorbind despre tara lor. Country Branding.
La o petrecere, in Germania, am stat de vorba mai ales cu cei din Brazilia. Venisera acolo cu o bursa Erasmus, intr-un campus unde erau studenti de peste tot. Si acum incepe partea frumoasa. Venisera cu steag, pe care si-l pusesera in camera. Initiasera cursuri de dans specific tarii lor, asa-numitul “Capoeira”. Un fel de break-dance filosofic 🙂 Se pun in cerc, in “roda”, mai multi oameni si pe ritmul muzicii, cate unul vine in centru si executa niste figuri complicate. Sau vin cate doi si comunica prin dans. Foarte misto. Ce au mai facut ? Ne-au pus muzica, ne-au povestit de festivalul de la Rio, de cultura si problemele lor sociale.
Am vazut ca brazilienii sunt foarte calzi, foarte atasati de tara lor frumoasa, pe care o laudau si ne-o aratau in albume pe care le aveau cu ei. La fel sunt si oamenii din Peru pe care i-am cunoscut.
Nemtii sunt intr-adevar, asa cum se spune, mai reci, insa si ei sunt mandri de tara lor, le place stilul de viata de acolo cu toate avantajele pe care il ofera – siguranta si dezvoltare.
Mai departe, la acel proiect, care a fost un schimb intercultural, am cunoscut in parte mai bine pe cei care au participat. Toti a trebuit sa vorbim despre tara noastra, sa o prezentam. Au fost si seri dedicate specificului national. Astfel, experienta asta, fata de cea dinainte, a fost in mod oficial centrata pe promovarea tarilor.
Sa vedem ce a facut fiecare. Sarbii in general au vorbit cel mai mult. Mai ales despre problemele lor din tara cu Kosovo, cu populatia albaneza dar si alte minoritati. Ne-au pregatit cafea, asa cum se bea la ei. Ne-au adus un rachiu de gutui foarte bun si diverse specialitati. Un fel de zacusca de ardei foarte concentrata si buna, branzica si dulciuri. Ne-au pus muzica de la ei si ne-au jucat o piesa de teatru ce exprima foarte frumos relatiile obisnuite dintre minoritatile lor.
Macedonenii au fost cei mai nebuni. Au adus, si ei, steag, au vorbit despre problemele pe care le au cu Grecia, ne-au adus mancarica specifica tarii lor. Si, cel mai frumos, ne-au cantat un cantec “Macedonsko devojce”, despre faptul ca fetele din Macedonia sunt cele mai frumoase.
Cei din Turcia, care au fost si turci si kurzi, ne-au povestit si ei, despre problemele lor sociale. Spre exemplu, populatia kurda, desi este foarte numeroasa si peste tot in tara, nu are dreptul de a folosi limba kurda in discus public, nu pot fi reprezentati in guvern deoarece nu trec niciodata de pragul electoral, nu au televiziune in limba lor si nici invatamant. In general, sunt exclusi, incercandu-se asimilarea lor fortata, desi au alta limba si alta cultura.
Un moment trist in legatura cu asta. Eram pe balconul hotelului, vedeam in fata muntii (la Busteni) si langa mine mai era unul dintre kurzi. Ma uitam la munti, si am spus ce frumos. L-am intrebat daca in orasul lui sunt munti. Mi-a raspuns ca da, ca acolo se ascund kurzii, cu arme, atunci cand este vreo ciocnire cu autoritatile care le interzic foarte multe lucruri. Eu, in aceeasi imagine a muntilor vedeam ceva frumos, iar el, un loc de ascuns, o amintire a durerii.
La seara interculturala cei din Turcia au adus delicatesele lor: turkish delight, apple tea, cafea speciala, care se face la nisip, raki si alte bunatati. Ne-au facut si o surpriza placuta si au organizat un concurs, iar ca premii au fost albume, semne de carte, portofele si un CD cu frumuseti de la ei. Country branding.
Ok, acum de ce am dat toate detaliile astea ? Fiindca reprezentantii Romaniei, si ma numar si eu printre ei, la fiecare intalnire interculturala nu au stiut sa-si promoveze tara. Nu am stiut ce sa le aratam. Ok, avem tuica, hora si sarmale. Avem munti, paduri si mare. Fete frumoase si Dracula. Il avem si pe Hagi. Insa ce sa vezi ? Tuica, hora si sarmale au si vecinii nostrii din Europa de Est. Munti paduri si mare are si Turcia, mult mai spectaculoase, sa nu mai zic de alte tari. Fete frumoase, tocmai am auzit un cantec macedonean. Dracula, da, numai ca e povestit de un american, iar noi am retrocedat castelul.
Cred, sunt sigura, ca avem mult mai multe lucruri de aratat. Atat pentru noi, pentru a ne simti mai aproape, cat si pentru ceilalti, pentru a ne cunoaste. Avem resurse insa parca nu si interesul de a le folosi pentru a ne diferentia. Este nevoie de dragoste si marketing. Country Branding 🙂
Solutii ? 🙂
