Am aterizat duminica in Dortmund, apoi am plecat spre Ilmenau, un burgusor linistit si cuminte. Casute colorate, multa verdeata si brazi, liniste, biciclete, aer curat, ciripituri si soare. Mancare delicioasa, cu sosuri si arome dulci.

Am vizitat ieri si Erfurt, un alt burgusor, ceva mai mare, cu castel si strazi largi pe care circula tramvaiele cot la cot cu oamenii, multe magazine de haine, bijuterii, bradwurst sau alte specialitati imbietoare. Casute construite pe un pod. Soare si ninsoare. Sper sa va placa fotografiile 🙂

Am fost aseara la petrecerea de decernare a premiilor RoBlogFest in clubul Fabrica, ce nu m-am mirat sa constat ca era chiar intr-o fabrica dezafectata 🙂 Mult spatiu, multi oameni minunati si blogurile lor zburatoare, multe zambete si mult fum.

Am primit tricou alb cu logo-ul organizatorilor, abtibild si insigna de la Catavencu cu un desen marca Mardale langa care scria “blog job”. Am primit si o bere gratis si un tricou frumos, rosu, cu porumbeii si mesajul “Evil is Naked” din partea Fredo&Pid’Jin si Adobe 🙂 Iar, la sfarsit, un DVD cu prima serie din Prison Break. A fost o seara plina de surprize si lucruri care sa ne aminteasca cu bunavointa de toti sponsorii implicati 🙂

Am asteptat cateva ore pana sa inceapa, am stat de povesti si cunostinte, apoi am mers in fata cand s-au stins luminile si am auzit o voce puternica venind dinspre scena. Se anuntau castigatorii. Rezultatele au fost de mirare, puteti vedea castigatorii aici. De mirare, pentru ca nu ma asteptam ca primele locuri sa fie luate de aceleasi trei bloguri: visurat, jeg si copseanul.

Insa am avut parte si de placuta confirmare de a fi desemnati – echipa bookblog – pe locul I la categoria jurizata “cel mai bun blog de cultura”. Asa ca am urcat pe scena alaturi de Jen, Raluca, Ioana, Mihaela si Andrei care a vorbit despre faptul ca noi ramaneam aceeasi chiar daca castigam, chiar daca nu. Mergem mai departe 🙂

E o teorie care spune ca inteligenta este capacitatea omului de a raspunde cat mai eficient la problemele mediului in care traieste. Fie ca a trebuit sa construiasca, sa vaneze si sa prepare mancarea, sa se organizeze sau sa se lupte, omul a evoluat, devenind cu atat mai inteligent cu cat a avut de raspuns la mai multe probleme.

Mai e o teorie care spune ca omul a evoluat trecand de la primatele cele mai apropiate la Homo erectus (adica omul care sta in doua picioare) si la Homo Sapiens (omul care gandeste).

Omul s-ar fi “nascut” in Africa

Intotdeauna m-am intrebat cum de oamenii de acolo au fost cam singurii din lume care nu au reusit sa depaseasca faza de trib, nu au construit nimic si practic nu au evoluat. Insa, raspunsul ar fi ca au avut totul la indemana, fiind un mediu bogat in vegetatie si fauna, au avut mereu un acoperis din frunze, fructe pe care sa le culeaga si animale pe care sa le vaneze…

Exista si doua exceptii in legatura cu Africa si Orientul Mijlociu de imediat langa. Egiptul si Mesopotamia. Acolo s-au nascut primele organizatii statale, apoi primele mari imperii, in jurul Nilului, respectiv a fluviilor Tigru si Eufrat. Si asta cam cu 5000 de ani in. Hr. Ce i-a facut pe ei sa se ridice? Cel mai probabil faptul ca in jurul fluviilor pamantul era foarte fertil iar ei au trebuit sa foloseasca aceasta resursa si sa o apere.

Se mai considera ca Africa si America de Sud au fost la un moment dat unite, vezi formele lor ce se potrivesc ca doua piese de puzzle. Prin urmare, omul a inceput sa evolueze de pe ambele continente, dupa ce acestea s-au rupt.

Dinspre Africa o parte dintre oameni au ramas, o parte au fost curiosi, au avut curaj si au plecat intr-o lunga calatorie. Spre Europa, unde de-alungul a milioane de ani s-au adaptat si au devenit albi, cu trasaturile pe care azi le intalnim, iar apoi spre Asia, unde au evoluat in continuare conform mediului prin care au trecut, ajungand pana in Japonia, Indonezia si Australia.

Ceilalti, din America de Sud, au plecat si ei, insa intr-o mai scurta calatorie, pana in America de Nord unde au devenit “indienii” descoperiti mai tarziu.

A plecat la drum si a lasat urme pe unde a trecut

Totusi unde vreau sa ajung… Daca aceste povesti sunt adevarate, atunci cei mai evoluati oameni ar fi asiaticii, de care ne despart poate mii de ani de evolutie, asa cum ne despart, in sens invers, de africani.

Iar acum, ar putea unii sa intrebe, cum de cei mai evoluati oameni nu sunt eschimosii ? Ca si ei au ajuns foarte departe. Da, insa ei ramanand in acel mediu – unul dintre cele mai ostile – au trebuit sa se concentreze pe un singur lucru. Si anume supravietuirea. Astfel, chiar daca mediul iti ofera totul sau iti ofera foarte putin, tu ori nu ai nevoie, ori nu poti raspunde corespunzator, asa ca ramai pe loc.

Revenind, cand spuneam de asiatici ma refeream la modul de gandire. Chiar daca tehnologic Japonia este extrem de avansata, economic China are o crestere uniforma, iar Indonezia este una din tarile cu cel mai mare PIB pe cap de locuitor din lume, totusi mai interesant e modul in care ei au ajuns sa se raporteze la lume.

Si as vrea sa punctez doar doua elemente, pentru ca oricum nu as putea intra in profunzimea a ceva ce-mi este atat de strain. Simplificarea in sensul abstractizarii si importanta unitatii in detrimentul individualitatii. Oare asta sa fie viitorul nostru?

Toata aceasta poveste ma face sa ma gandesc si la evolutia personala, pe perioada unei vieti de om, urmand acelasi parcurs, la scara redusa. Cred ca evoluam, pe cat se poate intr-o viata, cu atat mai mult cu cat raspundem la mai multe probleme, cu cat avem mai multe experiente, cu cat cunoastem mai mult, cu cat mergem mai departe 🙂

So… Keep on walking and leave marks behind 🙂

In ultimul timp de cate ori aud o definitie a unui obiect de studiu, aud ca ar fi arta si stiinta… Managementul e arta si stiinta de a conduce, Relatiile Publice sunt arta si stiinta de a obtine incredere, Medicina, Politica, IT-ul, la fel.

Este un truism sa spui asta, evident ca orice profesie este stiinta, pentru ca altfel nu ar fi profesie, pentru ca foloseste niste instrumente de lucru; este si arta pentru ca sunt implicati oameni care adauga personalitate in ceea ce fac.

Gatitul este arta si stiinta de a obtine fericire

O definitie luata la intamplare pe care sa incercam sa o argumentam.

Pare o definitie exagerata, mai ales ca include un cuvant care prin insasi natura sa poate fi considerat extrem, anume “obtine”. De parca fericirea ar fi un obiectiv spre care ne putem indrepta urmand o serie de pasi 🙂

Mai e si problema ca “fericirea” este definita altfel de fiecare. Pentru unii e o stare de bine acum si aici, pentru altii e un rezultat pozitiv al tuturor realizarilor din viata, samd.

Insa hai sa ne gandim un pic ce inseamna gatitul si ce importanta are pentru noi banalul act de a manca… 🙂

<Inca din Antichitate…>, fraza cu care incep toate expunerile ce vor sa convinga asupra unui subiect controversat, <s-a constatat>, la fel, un verb impersonal folosit ce vrea sa confere autoritate chiar daca nu aduce dovezi, <ca actul de a manca are o importanta deosebita>, remarcati “deosebita”, <in relationarea sociala a indivizilor>, de parca daca am spune “oameni” ar fi mai putin serios, si deci mai putin convingator.

<Probabil prima actiune a omului care s-a transformat intr-un ritual a fost actiunea de a manca. Mai intai in familie si apoi in societate, aceasta s-a cristalizat in jurul fiecarei nevoi umane. Conform piramidei lui Maslow, nevoile care sunt satisfacute sunt deopotriva cele fiziologice – trebuie sa mananci pentru a te mentine in viata, de securitate – cu referire la asigurarea sanatatii, de apartenenta – cu referire la socializare, de stima – cu referire la status si de autorealizare – atunci cand gusturile tale sunt o masura a faptului ca poti avea tot ce iti doresti. Iar pentru cei mai multi oameni, implinirea tuturor acestor nevoi inseamna fericire.>

<De asemenea, daca vom consulta parerea biochimistilor, vom afla ca atunci cand mancam, creierul nostru ne rasplateste eliberand hormoni ce provoaca placere. Asemenea sexului, sau poate mai mult decat atat, actul de a manca regleza functiile organismului si contribuie la realizarea unui metabolism echilibrat, deci la ceea ce simtim a fi fericire.>

<Din punct de vedere etico-religios, in spirit crestin, actul de a manca este de asemenea fundamental definitoriu pentru natura umana. Iisus Cristos si-a indemnat apostolii, intr-un moment cheie al existentei sale, nu intamplator “Cina” cea de Taina:

Si, mancand ei, a luat Iisus paine si binecuvantand, a frant si le-a dat lor si a zis: Luati, mancati, acesta este Trupul Meu. Si luand paharul, multumind, le-a dat si au baut din el toti. Si a zis lor: Acesta este Sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsa. Adevarat graiesc voua ca de acum nu voi mai bea din rodul vitei pana in ziua aceea cand il voi bea nou in imparatia lui Dumnezeu. Si dupa ce au cantat cantari de lauda, au iesit la Muntele Maslinilor.” (Marcu 14, 12-27)

Iar fericirea crestina se realizeaza prin credinta pana la contopire cu Dumnezeu.>

<Din punct de vedere psihologic, actul de a manca este o regresie a omului la stadiul intrauterin sau la stadiul de sugar cand acesta primea deplina ingrijire din partea mamei, cand i se oferea totala protectie si dragoste. Acela este momentul cel mai fericit din viata unui om, cand nu are de luat nici o decizie si orice ii este pus la dispozitie, nemijlocit.>

Si totusi pana acum nu am vorbit decat despre faptul ca actul de a manca ne aduce fericire, si nu actul de a gati… Nu trebuie sa gatim pentru a manca, se gaseste mereu cineva sa faca asta pentru noi.

Insa, nu vrem noi sa fim sursa fericirii noastre? Sau a celor din jur? Si de asemenea, nu ceea ce facem pentru a fi fericiti ne aduce cea mai mare satisfactie personala? Atunci si actul de a gati, ar trebui sa fie la fel de placut ca si rezultatul. Rezultatul care ne face pe noi fericiti si pe cei dragi cu care il impartasim.

Este intr-adevar o stiinta, pentru ca se bazeaza pe folosirea intr-un anume fel a unor ingrediente masurabile, se bazeaza si pe folosirea unor procedee specifice si, astfel, avem de a face cu resurse, proces si produs finit.

Este intr-adevar si o arta pentru ca imbina toate simturile intr-o armonie perfecta. Gustul, mirosul, vazul, pipaitul si chiar auzul se imbina ca intr-un dans ce elibereaza energii pozitive, ne relaxeaza si ne da pofta de viata. Putem fi creativi imbinand arome si culori, putem sa ne exprimam personalitatea.

Acum, ca ni s-a facut pofta de ceva bun si poate si de a prepara ceva deosebit care sa aduca fericire, nu putem incheia decat cu o reteta dulce… 🙂

Biscuiti cu mirodenii si ciocolata

Ingrediente: 250 ml sirop, 65 g zahar, 5 g bicarbonat, 1 lg. rom, 250 g faina, 50 g coaja de portocale glasata si tocata, 100 g migdale nedecojite si tocate, 1 lingurita scortisoara, coriandru, anason, cuisoare, ghimbir, 100 g zahar candel, 3 lg. lapte condensat, 100 g migdale tocate, 150 g ciocolata cu lapte, 150 g ciocolata alba, 40 g unt

Se incalzesc la foc mijlociu siropul si zaharul, dar nu se lasa sa fiarba. Se dizolva bicarbonatul in rom. Se amesteca faina cu coaja de portocala, cu mirodenii si migdale.
Se toarna siropul intr-un castron; se adauga bicarbonatul dizolvat si apoi, treptat, amestecul de faina. Se formeaza un rulou de aluat. Se infasoara in folie si se lasa sa stea la temperatura camerei 3-5 zile.
Se preincalzeste cuptorul (175°). Se inglobeaza in aluat zaharul candel. Se intinde pe planseta tapetata cu faina o foaie groasa de ½ cm. Se decupeaza dreptunghiuri de 3 x 6 cm si se aseaza pe o tava tapetata cu hartie de copt, la distanta de 2 cm unele de altele. Se ung cu lapte condensat si se incrusteaza migdalele tocate. Se coc 20-25 de minute; se lasa sa se raceasca.
Se topesc ciocolatele cu cate 20 g unt. Se glazureaza suprafata biscuitilor si se lasa sa se usuce pe hartie de copt.