Pe atunci ascultau filmele, nu se uitau la ele. Apăsau play și după generic, când își spuneau că de data asta îl vor vedea pe tot, rezistau doar câteva replici până să se mângâie, să se sărute și să-și mute privirea de pe actori pe bretelele ce trebuiau date jos, curelele ce trebuiau deschise și buzele ce trebuiau nimerite cu gura. Actorii își făceau în continuare numărul, puțin dezamăgiți de lipsa audienței, ca niște trecători care nu îți merită atenția atunci când ai în față o porție de spaghete cu creveți.

Pe atunci făceau economie la apă. Împărțeau același duș, aceeași baie caldă și relaxantă, aceeași chiuvetă când se spălau pe dinți, chiar același veceu, câteodată. Le plăcea când făceau duș să simtă apa pe corp cum se prelinge într-o îmbrățișare caldă, își foloseau trupurile pe post de burete de baie și se săpuneau reciproc cu conștiinciozitate. Băile lungi erau un scop în sine, stăteau la muiat până se răcea apa, discutând sau jucându-se șah pe telefon, sărutându-se sub apă sau ațipind.

Pe atunci nu foloseau furculiță, lingură sau cuțit. Mâncau pe fugă, din picioare, sarmale neîncălzite, cartofi fierți fără sare, murături scoase cu mâna din borcan, orice prindeau, cât să-și potolească foamea și să se poată întoarce în pat. Mâinile erau pentru dezmierdări, nu pentru dus mîncarea la gură, iar limba pentru jucat cu limba celuilalt, nu pentru mestecat. Nu aveau nevoie de dulciuri pentru a se gusta, pielea lor le era de ajuns, avea cea mai plăcută aromă.

Pe atunci nu făceau niciodată patul, nu ieșeau din casă cu plăcere, nu dormeau mult. Preferau să stea îmbrățișați, să vorbească, să se miroasă și să se întrepătrundă.

Pe atunci nu deschideau ușa colindătorilor, nu răspundeau la telefon și când citeau, citeau cu voce tare, să afle amândoi aceleași lucruri în același timp. Se băteau cu perne și dansau, se luptau și stăteau îmbrățișați ascultându-și respirația.

Acum e la fel, doar că fiecare face aceleași lucruri cu altcineva.