Fiecare om, de-a lungul vietii, trece prin mai multe relatii sau ia contact cu ele prin intermediul cunostintelor sau a prietenilor. Fiecare din aceste relatii apoi, ii modifica viziunea asupra Relatiei care i se pare reala (formata din elemente comune ale tuturor relatiilor pe care le-a cunoscut pana atunci) si, in functie de aceasta, pe cea dezirabila la care crede sau nu sa se poate ajunge. De obicei va renunta sa creada, daca experientele de pana atunci au fost neplacute si va mai avea speranta, daca a avut parte si de lucruri bune.
Sa ne gandim un pic la toate relatiile pe care le-am avut. Fie ele de o noapte, o luna sau un an. Sa ne gandim si la relatiile din jurul nostru, cele pe care le-am vazut mai indeaproape manifestandu-se, cele care poate chiar ne-au influentat direct, sau cele pe care doar le-am observat de la distanta. Toate aceste relatii, in timp, ne-au format o viziune asupra Relatiei, cum spuneam, si a modului in care ne raportam acum, si de acum inainte, la ea.
Fiindca am spus ca o relatie este si cea de o zi, si cea de un an, asa cum o consider, fiindca inseamna o legatura, chiar daca mai subtire sau mai puternica, cred ca incepe de la primul sarut si se termina dupa acea discutie cand unul dintre parteneri ia decizia ca totul sa se termine. Daca apoi se impaca putem spune ca ea s-a continuat, desi e mai complicat in acele cazuri, fiindca impacarea poate veni si dupa mult timp. Oricum, consideram a fi o relatie de la primul sarut si pana la ultima decizie.
Cristalizare, decristalizare, recristalizare
Cand ma gandesc la o relatie, o vizualizez cam asa: o inima (evident, fiindca sunt fata) in care se cristalizeaza ceva 🙂 Cum sunt cristalele de gheata. Se formeaza retele, increngaturi care incet-incet ocupa mai mult spatiu, se intrepatrund mai complicat, pe masura ce partenerii se apropie mai mult, trec prin diverse intamplari impreuna, trece si timp. Iar apoi, cand relatia s-a terminat, acel ceva care s-a cristalizat mai ramane un timp, increngaturile disparand incet, pe rand, ramanand doar cele mai bine consolidate care vor fi acele lucruri care nu vor disparea niciodata. Fie ca va fi vorba de gesturi, ganduri, moduri de a vedea lumea pe care le-am preluat, le-am asimilat de la celalalt, fie amintiri.
Acum, atunci cand terminam o relatie si incepem alta, in aceeasi.. inima 🙂 va incepe sa se cristalizeze altceva. Iar acest lucru, daca se face intr-un sens bun, va determina vechile structuri sa se rupa mai repede, sa fie inlocuite. Asa ca uitam de cel cu care am fost inainte pentru a ne implica in ceva nou.
Cam asta cu relatiile prin care am trecut. Am spus ca fiecare lasa ceva, unele ceva mai important, o frantura de material cristalizat mai puternica, mai adanca in inima noastra, altele doar niste firicele care chiar s-ar putea rupe de tot, uitand ca am avut relatia care le-a determinat. Iar toate aceste franturi de structura ramase, impreuna, formeaza trecutul nostru afectiv si determina viziunea asupra relatiilor si modul in care ne comportam acum. Ele si relatiile din jur.
Asa, acum, ca ne-am gandit un pic la toate relatiile pe care le-am avut, la ce ne-au lasat ele. Ca ne-am gandit si la relatiile pe care le-am avut in jur, care este pozitia noastra fata de o Relatie? Cred ca este util sa stim toate acestea pentru a nu ne resemna in primul rand. Sa fim constienti ca totul are o cauza, data de experienta, care putea fi alta pana la urma. Si in al doilea rand, pentru a putea avea acum o relatie cat mai frumoasa, cat mai detasata fata de tot ce am cunoscut.
Din experienta mea, am ajuns la concluzia ca: ne putem potrivi cu foarte multi oameni – stil de viata, preferinte, mod de a gandi, atractie, etc. Insa pentru a fi impreuna, pentru a deveni un cuplu, este nevoie de trei lucruri: 1. sa considere si cealalta persoana ca exista potrivire; 2. sa fie dispus sa aiba o relatie (sa poata si sa vrea); 3. sa treaca timp, sa se intample lucruri, sa investeasca amandoi grija si afectiune pentru a se crea acele legaturi, a se cristaliza iubirea… 🙂 Atunci vor deveni unici unul pentru celalalt si zic eu, fericiti 🙂
Voi la ce concluzii ati ajuns?
Cred ca eshti praf. Te-ai cam dizolvat.
Shi nici o pasiune prea grozava nu ai intamplat.
Ma rog, nici nu prea ai avea cum…
Mirela, faci rime? 🙂 Nu ma simt nici upsarin, nici eferalgan, ce te face sa spui asta? 🙂 Si despre ce pasiune e vorba, pe care nu am “intamplat-o”
mirela, iti recomand un blog care ti se potriveste de minune: atardea-o vidanja de blog.Te du acolo si ramai acolo.Multumim.
P.S.Ia si continuarea la ce ai scris, versuri adresate tie,Mirelo:
…Asa ca noi iti spunem Drum bun
Sper sa poti tine calea dreapta
Desi nu pari prea inteleapta
Poate vei merge pe trei carari
Dupa ce vei trage pe nari
etc etc ….putem continua la infinit!!
o saptamana m-am injurat cu unul , am trecut linia de sosire si nu ma mai pot opri.Gata!!
Eu cred in evolutie 😀 Relatia nu este o simpla increngatura de idei cristalizate, este o imagine care evolueaza si la un moment dat aduce exact ce-ai nevoie (si ce aduce este ce are nevoie de tine). Daca ai ghinion, nu evoluezi, te lasi prins in aceleasi vechi conceptii si ai parte de experiente similare. Am vazut pe langa mine asta. De ce unul/una care se desparte se implica intr-o relatie cu o clona a celei/celui de care s-a despartit? Din prostie cred. Sau din razbunare 😕 Oricum daca nu esti singuratic prin fire si/sau foarte plin de sine, cred ca exista o sansa buna sa gasesti ceea ce trebuie. Numa’ sa nu te grabesti.
Multumesc Costiman 🙂 Cred totusi ca e bine sa ne oprim, oricum ei sunt departe… 🙂
Gabi, relatia nu e o simpla increngatura de idei – eu spuneam ca se cristalizeaza in tine, o increngatura de lucruri ce tin de cealalta persoana si de voi, care da, te modifica, te face sa evoluezi.
De ce dupa ce s-au despartit isi aleg un partener similar? Aici e mult de discutat, nu cred ca din prostie sau din razbunare fiindca ar insemna ca face o alegere constienta. Cred ca asta se intampla inconstient si tine de nevoile noastre. Acum depinde si ce alegi din nou – aceleasi calitati sau aceleasi prapastii? 🙂 E mult de spus aici.
Si in legatura cu singuraticul sau prea increzatorul e mult de discutat, s-ar putea ca ei, in felul lor sa gaseasca si ei repede ceea ce trebuie, doar ca primul asteptand si al doilea atacand 😛 O sa ma gandesc la astea, si poate desprea astea o sa scriu ceva data viitoare 🙂
cand intri “in saptaman chioara” iti spun ca nu te mai intereseaza nimic.Teoretic, ar putea fi o relatie de-o saptamana.Pentru relatii mai de durata as opta pentru un singur lucru:increderea.Sunt convins ca de aici pleaca totul:iubire, respect etc.Ar mai fi cate ceva de spus dar nepotul Codru sta cu ochii pe mine.
Din multitudinea sfaturilor primite de la mama, unul imi rasuna ca un clopotel de fiecare data cand ma indragosteam:”alege-l pe cel care te iubeste si nu pe cel pe care-l iubesti tu”. Nu cred ca am inteles niciodata aceasta povata. Nu am rezistat sa stau langa un om pe care nu-l iubeam. Si ca o relatie sa dureze , cred ca ar trebui implicat si nitel respect. Si asa cum spune si Costiman, e nevoie si de incredere. Iar increderea, cimenteaza relatia. Cristalizarea iti ofera fluturasi in stomac, decristalizarea te aduce la pragul luciditatii, iar recristalizarea apare cand te uiti cu drag dimineata la cel de langa tine..Te bucuri ca inca este in viata ta si te gandesti ca nu e bine sa vii cu bagajul din alta relatie la usa actualei. Iti lasi bagajul cu amintiri la intrarea in bloc si pasesti cu speranta ca va fi bine..
Felitari pentru post.. mi-a pus ganduri la dospit 🙂
Gia, singuraticul de obicei respinge incercarile in final iar prea increzatorul esueaza repetat. E si asta o evolutie, dar fara prea mare castig.