Datele problemei: Telefonul de rezervări al Scala Pub a fost inaccesibil pentru aproape o zi întreagă deoarece îşi găsise un nou proprietar. Acesta a acţionat pe drum, astfel încât ajuns la locaţie, impresarul Scala s-a trezit subtil subtilizat. La propriu bineînţeles.

Posibila ipoteza: Un spărgător profesionist a pătruns în apartamentul victimei şi după ce a cotrobăit prin toată camera şi a găsit seiful în care victima ţinea ascunsă uriaşa avere Scala Pub, a dat peste telefonul uitat pe etajeră. Pe acesta tocmai a apărut un mesaj de la un fan Improvisneyland. Spărgătorul curios din fire a început să citească mesajul şi înduioşat peste măsură de cuvintele din mesaj, a lăsat seiful şi a plecat cu telefonul acasă ca să poata citi în linişte şi celalalte mesaje lăsate de fanii Improvisneyland. Între timp spărgătorul s-a hotărât să returneze discret telefonul şi să vină la fiecare spectacol Improvisneyland, deoarece de fiecare dată va vedea altceva.

Acum, baietii de la Improvisneyland incearca sa afle daca ipoteza de mai sus coincide cu adevarul… printr-un concurs. Baieti, nu va mai chinuiti, participanti, nu mai fabulati, va spun eu care este adevarul… fiindca am fost acolo. Va voi spune povestea fiindca stiu ca o greseala recunoscuta este pe jumatate iertata 🙂

M-am antrenat pentru misiunea asta timp de 3 luni de zile

In prima luna am pus la punct traseul. Joi la ora 2:40 pm. fix trebuia sa ma prezint in fata imobilului impresarului Scala. Locuieste intr-un bloc de 4 etaje, la ultimul etaj si la acea ora era plecat de acasa. La fel si familia de greci din stanga apartamentului (plecata in vacanta), la fel si batranica din dreapta (la Mega Image pentru cumparaturi). In celelalte doua apartamente de vis-a-vis locuiesc doua cupluri care la ora aia erau la servici. Cu o cheie speciala pregatita dinainte si 200 ml Bourbon baut trebuia sa intru in apartament fara sa ma simta nimeni. Urma sa gasesc seiful si sa-l deschid in 34 de minute. Banii in rucsac, usa inchisa in urma mea pe-aici ti-e drumul, pe usa din spate. Important era sa nu ma grabesc si sa fiu eficienta.

In a doua luna l-am urmarit pe impresar. Mi-am propus sa-l cunosc pana in cel mai mic detaliu, ca sa pot intui dinainte unde ar fi ascuns seiful si care ar fi parola. Zis si facut. L-am urmarit la lucru, pe strada, cand isi cumpara covrigi la metrou, cand se ducea la toaleta, cand refuza cersetorii pe strada, cand mangaia un golden retriever in parc, cand vorbea ore intregi la telefon, cand isi bea in liniste cafeaua, cand citea o carte in autobuz sau cand ajungea acasa tarziu si nu se stergea pe pantofi inainte sa intre. Punand cap la cap toate informatiile adunate am ajuns la urmatoarele doua concluzii: seiful se afla in congelator si parola era “killbill”.

In a treia luna mi-am facut curaj. M-am uitat la filme japoneze, am baut ceai de iasomie si am citit carti indiene din care am invatat sa-mi echilibrez chakra.

Ce urmeaza, va inchipuiti

In acea joi friguroasa (-11 grade celsius), cu cerul senin si soare puternic, dar muscator, m-am infiintat in fata blocului impresarului la ora 2:38 pm. Am tras aer in piept si impleticindu-ma putin, am inceput sa urc scarile. La 2:40 am fost in fata usii si, cu urechile ciulite, am introdus cheia in usa si am rasucit. Am apasat clanta si am rasuflat usurata. Am intrat. Apartamentul mic, cu doua camere parea proaspat renovat. Avea un aer de pensiune de munte. Pereti stralucitori, perdele grele, mobila putina. M-am dus direct spre bucatarie si acolo, pe o etajera era telefonul lui, uitat acasa. La asta nu ma asteptam. Ma uitam fix la el si mi se parea ca ma priveste, ca e un fel de camera de luat vederi. Ma asteptam sa sune in orice moment.

Am uitat atunci de programul meu, de timp, de seif, de tot si l-am luat in mana. Un model cu touch screen. Tot ce simteam atunci era o ameteala data de alcool, adrenalina si dorinta de a patrunde in viata intima a impresarului. De care intre timp cred ca ma indragostisem…

Ah! Dar tocmai in momentul in care l-am luat in mana a vibrat. Atat m-am speriat incat era sa-l scap si s-o iau la fuga lasand totul in urma, amprente peste tot si usa deschisa… Dar mi-am venit repede in fire. Era doar un mesaj. L-am deschis:

“Mi-a placut mult show-ul de aseara. M-a facut sa-mi amintesc de cand eram mic si ma jucam cu sor-mea. Nu aveam prea multe carti sau jucarii asa ca tot ce ne ramanea era sa inventam povesti. Ea incepea, eu continuam si tot asa. Multumesc! Voi veni si saptamana viitoare! Marius.”

In momentul ala am simtit ca ametesc si mai tare. In momentul ala l-am vazut pe fratiorul meu, cu care stateam si inventam povesti. Nu l-am mai vazut de… tare mult timp. Mi s-a facut un dor nebun de el si mi-am dat seama ce tocmai era sa fac… Sa fur de la cel care aduce bucurie. M-am uitat la ceas – era 3:20. Cand s-a facut atat de tarziu? Fiindca trebuia sa plec imediat, am sters bine cu o piele de caprioara etajera, am luat telefonul si stergandu-mi urmele, am iesit din apartament, din bloc, din cartier. Am ajuns in casa, inca in transa si am citit in continuare celelalte mesaje. Asa am adormit apoi… visand un curcubeu.

Ce urmeaza… istorie. Mi-am facut rezervare pentru a doua zi la spectacol, am venit cu 1 ora mai devreme, am reusit sa strecor telefonul in haina impresarului si am urmarit pentru prima data spectacolul…

De atunci mi-am jurat: voi veni in fiecare weekend si maine il voi suna pe fratior. Sa ne vedem, sa mai cream o lume impreuna.

Multumesc Improvisneyland! Sper sa nu ma pedepsiti prea tare! 🙂