“O minte atentă şi logică este în stare să prevadă orice strategie umană. Există totuşi un mijloc de a rămâne imprevizibil: este de ajuns să introduci un mecanism aleator într-un proces de decizie. De exemplu, să încredinţezi sorţii unei aruncări de zaruri direcţia în care va fi lansat următorul atac.
Introducerea a puţin haos într-o strategie globală nu numai că permite efecte-surpriză ci, în plus, oferă posibilitatea de a păstra secretă logica care stă la baza deciziilor importante. Nimeni nu poate să prevadă rezultatul unei aruncări de zaruri.
Evident, în timpul războaielor, puţini generali îndrăznesc să supună capriciilor hazardului alegerea viitoarei manevre. Cred că este de ajuns inteligenţa lor. Totuşi, zarurile sunt cu siguranţă cel mai bun mijloc de a îngrijora adversarul care se va simţi depăşit de un mecanism de gândire căruia nu-i sesizează logica. Dezamăgit şi dezorientat, el va reacţiona cu teamă şi din acel moment va deveni complet previzibil.”
Edmond Wells,
Enciclopedia cunoaşterii relative şi absolute, volumul III
Trebuie ceva geniu la chestia asta. Altfel daca introduci aleatorul intr-o actiune prea sensibila risti sa pierzi totul dintr-o data. Mai potrivit poate ar fi sa introduci sentimentul de aleator, mergand totusi pe calea mai potrivita dar mai putin evidenta. Si asta poate ca merge cand schimbi o ordine predictibila a actiunilor si dai o alta nuanta uneia dintre ele.
da, destept Edmond, bun post.
teorie 🙂
misto ce-i drept. dar avem si-un exemplu concret in care un general isi asuma aruncarea cu zarul?
Cred ca daca am fi avut nu ar mai fi fost o tehnica, fiindca toata lumea ar fi folosit-o 🙂 E mai bine sa pastram un pic de mister si sa incercam singuri sa o folosim, in tacere 🙂
mama, atunci ce a dezvaluit edmond… inseamna ca o sa astept vol V. 🙂